Ouăle dintr-un singur coș

Altfel spus, nu-ți expune la risc toți banii deodată, plasează-i într-un portofoliu diversificat. Pentru mulți, zicala de mai sus a căpătat o altă nuanță în ultimele săptămâni. „Răspândește-ți banii cât mai poți”, așa ar suna îndemnul pentru mulți dintre americanii (și nu numai americanii) care-și țin banii într-o singură bancă.

Până nu de mult, Silicon Valley Bank (SVB) se lăuda pe site-ul propriu că este o „bancă punte” nou creată, cu servicii complete, deschisă pentru afaceri, iar deponenții noi și cei existenți au acces deplin la banii lor, chiar dacă este operată sub administrarea autorității de reglementare FDIC. Dar deponenții au dat fuga să-și scoată banii din conturile SVB - câți au mai apucat - iar acționarii ei se văd cu praful de pe tobă după închiderea băncii de către autoritatea americană de resort. La foarte scurt timp după SVB a urmat o a doua bancă (Signature), iar închiderile rapide ale celor două bănci au generat un val de șoc în industria tehnologiei, pe Wall Street și la Washington. Iar unda de șoc a lovit de curând și Europa. 

De fapt, prăbușirea SVB a ridicat spectrul unei noi crize financiare. Această instituție financiară, a cărei clientelă era formată în principal din companii americane high-tech, a făcut obiectul unei crize de panică ce a dus la falimentul ei. SVB s-a trezit în imposibilitatea de a face față valului de cereri de rambursare a banilor depuși în depozite de către clienții săi, obligând autoritățile americane să intervină și „să stingă incendiul”, autoritățile de reglementare fiind forțate să închidă brusc și Signature Bank pentru a preveni o criză mai largă. Dar panica e greu de ținut în frâu.

Timp de zeci de ani, Silicon Valley Bank, înțesată de numerar de la start-up-uri de înaltă tehnologie, a făcut ceea ce fac majoritatea rivalilor săi: a păstrat o mică parte din depozitele sale în cash, iar grosul banilor i-a băgat în titluri pe termen lung, inclusiv în obligațiuni ale trezoreriei. Teoretic, acele investiții veneau cu promisiunea unor profituri modeste, dar stabile. Dar bancherii de la SVB și-au scos la iveală miopia în fața tendințelor piețelor financiare și nu au luat la socoteală ce se întâmpla în economia globală, supraîncălzită în urma a peste un an de stimulente menite să o scoată din criza pandemică. Rezerva Federală, în efortul ei de a stăvili inflația galopantă, a majorat ratele dobânzilor. Iar investițiile odinioară sigure au început să pară mai puțin atractive, deoarece noile obligațiuni guvernamentale au trezit un mai mare interes. 

Însă nu toate problemele Silicon Valley Bank au fost legate de creșterea ratelor dobânzilor. Rapida sa dispariție este aidoma unui coș plin cu ouă ce cade și le sparge pe toate odată. Deoarece afacerile băncii erau concentrate excesiv pe noile tehnologii, SVB a început să întâlnească probleme atunci când finanțarea start-up-urilor a început să scadă. Clienții SVB – un amestec de start-up-uri tehnologice și directori ai lor – au început să-și folosească mai mult banii din conturi. Totodată, banca a avut și un număr semnificativ de deponenți mari, neasigurați - genul de investitori care tind să-și retragă banii în timpul semnelor de turbulență. Pentru a îndeplini cerințele clienților săi, banca a fost nevoită să vândă în mare pierdere unele dintre investițiile sale. Banii investitorilor sunt foarte fricoși și, imediat ce industria tehnologică a intrat în panică, start-up-urile s-au grăbit să-și scoată banii. S-a produs astfel o „fugă de bancă”. 

Federal Deposit Insurance Corporation - autoritatea de reglementare în cazul de față - asigură depozite doar până la 250 de mii de dolari. Așa că oricine a avut depozite mai mari - adică a pus „mai multe ouă într-un singur coș, SVB”- suportă acum pierderi financiare semnificative.