Continuăm prezentarea textului primit de la profesorii Yvan Allaire, Ph.D. (MIT), Preşedintele Institutului de guvernanţă ale întreprinderilor private şi publice (Canada), şi Mihaela Firsirotu, Ph.D. (Mc Gill) Facultatea de Management, UQUAM (Canada). Ei critică o eventuală privatizare a CEC şi susţin că performanţa întreprinderilor de stat poate fi ameliorată. Mai jos, partea a doua a acestui text:
„Prin lege («o lege a modernizării întreprinderilor de stat»), guvernul ar trebui să oblige CEC-ul şi întreprinderile de stat să adopte cele mai perfecţionate principii şi procese de guvernanţă.
Guvernul ar trebui să numească un consiliu de administraţie al cărui membrii să fie în majoritate independenţi; prin «independenţă» se înţelege faptul că un membru al consiliului sau orice persoană aflată în legătură cu el nu are nici un interes personal să influenţeze deciziile respectivei întreprinderi de stat, nu primeşte recompense băneşti în afara celor anunţate public şi care-i se cuvin în calitate de membru al consiliului de administraţie.
Orice tranzacţie între companie şi o entitate sau individ legată de consiliu sau managemnet (related-party transactions) trebuie să fie făcută publică; acel membru al consiliului sau al managementului care are un interes într-o astfel de tranzacţie nu trebuie să participe la discuţii şi să ia decizii privitoare la tranzacţie.
Trebuie să fie creată o comisie de audit, precum şi un comitet de guvernanţă şi etică; întreprinderile de stat trebuie obligate să accepte auditarea de către firme de audit recunoscute pe plan internaţional.
Trebuie să i se ceară consiliului de administraţie adoptarea unui cod de etică care să fie publicat pe site-ul de pe internet al întreprinderii şi în raportul ei anual.
Trebuie să i se dea consiliului de administraţie responsabilitatea de a numi şi fixa remuneraţia cadrelor superioare ale companiei, dar cu aprobarea guvernului.
Trebuie impusă transparenţa deplină; în mod special, întreprinderile de stat ar trebui să publice un raport anual disponibil pe site-ul lor internet conţinând toate informaţiile relevante despre operaţiunile şi indicatorii lor de performanţă; de asemenea, rapoartele lor financiare verificate de firme de audit externe; toate informaţiile despre întreaga retribuţie a membrilor consiliului şi a cadrelor superioare, expertiza şi experienţa membrilor consiliului de administraţie, statutul lor de (ne)independenţi, codul de etică, orice tranzacţie care implică părţi legate etc.
Companiile trebuie să depună raportul anual în Parlament cu trei luni înainte de încheierea anului fiscal al companiei de stat; preşedintele consiliului şi preşedintele-director general (CEO) trebuie să se prezinte înaintea comisiilor de specialitate ale Parlamentului pentru a răspunde tuturor întrebărilor şi problemelor legate de performanţa lor.
De exemplu, Fondul Proprietatea, în eforturile sale de a fi listat la bursa de la Bucureşti, a adoptat un număr de măsuri de guvernanţă pe linia propunerilor enunţate aici. Ar putea însă să se amelioreze privind unele aspecte ale guvernanţei. De exemplu, independenţa membrilor consiliului de administraţie nu este clar stabilită şi un număr de membrii ai consiliului vădesc serioase conflicte de interese. Cu toate acestea, Fondul Proprietatea a făcut un uriaş pas înainte în direcţia cea bună. Dată fiind importanţa sa participare în companiile de stat (ca şi în multe companii private), Fondul Proprietatea trebuie să exercite presiuni asupra acestor companii pentru a le determina să adopte rapid (în decursul unui an) principiile de guvernanţă pe care el însuşi le-a adoptat.”