SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Un adolescent cu o faţă chinuită, de îndărătnic din naştere, a fost
prins de cetăţeni că tăia cu briceagul canapelele noi din tren.
Poliţistul, care l-a ţinut cîteva ceasuri la secţie, om cu experienţă
la asociali, a ştiut doar privindu-l ce motive avea băiatul ca să
strice un lucru respirînd calitate şi geometrie. Puştiul, îngălat şi
provenind dintr-o familie din mărginime, dezvolta un sentiment acut de
ostilitate la curăţenie, ordine, la linia dreaptă şi la perfecţiunea
tehnologică. La tot ce îi amintea, prin revers, de lumea lui amărîtă,
murdară şi dezordonată.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Un adolescent cu o faţă chinuită, de îndărătnic din naştere, a fost prins de cetăţeni că tăia cu briceagul canapelele noi din tren. Poliţistul, care l-a ţinut cîteva ceasuri la secţie, om cu experienţă la asociali, a ştiut doar privindu-l ce motive avea băiatul ca să strice un lucru respirînd calitate şi geometrie. Puştiul, îngălat şi provenind dintr-o familie din mărginime, dezvolta un sentiment acut de ostilitate la curăţenie, ordine, la linia dreaptă şi la perfecţiunea tehnologică. La tot ce îi amintea, prin revers, de lumea lui amărîtă, murdară şi dezordonată.
Unii au mania lucrului perfect, alţii la perfecţiune fac un sindrom de duşmănie. Simt nevoia să strice tot ce e de folos public sau le produce un folos celor care nu sînt ca ei. Distrug din reflex. Nu e nevoie să-şi propună să deterioreze, să maculeze. Mîna golanului, care mîzgăleşte zidurile cu spray-uri, funcţionează ca un automat, se ridică şi stropeşte tot ce e alb şi neîntinat.
În Parcul Obor, Primăria a schimbat trei rînduri de bănci, pînă ce funcţionarii au realizat neplăcutul adevăr că o mulţime de oameni are gena urii pe lucrul nou. Băncilor, la al treilea rînd de înlocuire, li s-au făcut fundaţii, ca la blocuri, ca să nu mai poată fi zgîlţîite, iar structura metalică solidă să-i descurajeze pe primitivi. Numai că primitivitatea din unele categorii sociale e atît de vehementă, încît consumă pentru distrugere un efort mai mare ca la construcţie.
Aş vrea să citesc un studiu social privitor la această nevoie organică a primitivului de a nu lăsa nimic întreg pe unde trece. O fac şi tinerii din medii controlate, nu numai oamenii needucaţi sau crescuţi în lumi dure, dar din alte pricini: să se dea mari în faţa găştilor şi a fetelor, să-şi marcheze condiţia de băieţi cu bani, să fie luaţi în seamă, nu contează cu ce motive... Cabinele de telefon, băncile în parcuri, canapelele din autobuze şi din trenuri însă suportă ura pe calitate a păturilor urbane murdare şi violente care conştientizează lipsa lor de şansă în viaţă. Cînd nu se pot răzbuna pe cei pe care îi socotesc vinovaţi pentru starea lor pauperă, se răzbună pe lucrurile acestora, pe simbolurile zonelor locuite de ei, iar cînd sînt favorizaţi de noapte şi pe persoane.
Noi umblăm cu metafore şi cu vorbe îndelung răsucite cînd vine cazul să definim duşmănia mocnită din aceşti indivizi încontraţi cu societatea. Deşi numai adevărul ne-ar ajuta să găsim soluţii de ameliorare a situaţiilor aparent fără soluţii. Ultimul primar al New Yorkului a domolit criminalitatea din metropolă apelînd la legi aspre pentru sancţionarea încă din copilărie a deraierilor mărunte de la civilizaţia străzii. A pedepsit financiar foarte dur părinţii golănaşului care a spart un geam, iar familia l-a monitorizat apoi drastic pe acesta, împiedicîndu-l să devină cuţitar. A stimulat interesul grupului pentru o bună orientare în viaţă a individului şi rezultatul e şocant: în două mandate, unul din cele mai dificile oraşe din lume a devenit sigur, iar în cartierele promiscue, controlabil.
Citește pe Antena3.ro