Spânzuratul din zicală e, fireşte, Traian Băsescu. Obsesia procurorilor a muncit şi munceşte necontenit somnul arendaşului din Deal. Cum să explicăm altcum datele contabilizate migălos de Multimedia, ai cărei slujbaşi, mânaţi de o curiozitate inteligentă (sunt şi curiozităţi prosteşti), au numărat câte numiri sau schimbări de procurori lunare au operat, sub iscălitură personală, preşedinţii noştri postdecembrişti. Păi dacă Iliescu şi Constantinescu au parafat lunar două, trei, maximum patru astfel de schimbări în mandatele lor, dovedindu-se nepreocupaţi de încălecarea Justiţiei, Băsescu atinge o medie de 50 pe lună în ambele mandate. E obsedat Băselu de procurori şi judecători? E. Altfel nu iscălea decrete pentru peste 4200 de nume din zona sacră a Justiţiei. Păi, ce te-a apucat nenică? Ţi-e somnul căznit de vise urâte şi coşmaruri legate de tribunale şi parchete? Când te dai jos transpirat din pat, primul lucru pe care-l faci dimineaţa e să mai ungi nişte şefi aleşi de tine în domeniul împuternicit cu zornăitul cătuşelor? Nu vorbi de funie în casa spânzuratului! E o zicere cu tâlcurile ei.
Statistica asta, făcută publică de Multimedia, a iscat şi comentarii. Un cetăţean zice că oricâţi procurori personali şi-a uns Băsescu, mai devreme sau mai târziu tot pe mâna lor va încăpea. Eu, încercând să gândesc pozitiv, aş putea replica: preocupat de modernizarea statului de drept, Băsescu nu şi-a găsit linişte până n-a schimbat zilnic doi procurori. I-a schimbat poate pe cei slabi sau, Doamne fereşte, corupţi, cu procurori hrăniţi cu anafura sfinţeniei sale şi hirotonisiţi arhangheli ai dreptăţii. Ai dreptăţii băsiste. A alungat uscăturile din Justiţie şi a sădit mlădiţe. Toate mlădiţele astea au făcut curăţenie. Mlădiţa Morar, de plidă, a făcut curăţenie în dosarul Flota, plin ochi de milioane de dolari furate. Ei bine, măturat şi aspirat cu profesionalism, dosarul s-a înfăţişat în final, ieşit din spălătoria chimică Morar, ca o cămaşă fără buzunare. Paguba rezultată în urma extirpării buzunarelor a fost evaluată la zero. Pagubă, canci, cum zice un amic al meu, utilizând o vorbă din limba romanes, intrată de multă vreme în fondul principal de cuvinte. Limba română, vie şi mobilă, a luat din turcă, din slavă şi se hrăneşte copios în zilele noastre din limba ţiganilor porecliţi, împotriva voinţei multora, romi. Dar ăsta-i alt subiect. Canci, deci, valoarea flotei evaporate. Să i se tragă totuşi de aici insomniile demisului? De ce a tot modernizat el România şi o modernizează în continuare numind şi schimbând toată ziua procurori şi nu savanţi? Să se scoale locatarul din Deal şi să zică mă, consilierilor, eu am visat astă noapte că voi sunteţi proşti şi se făcea că pun în locul vostru nişte înţelepţi ai neamului, nişte scăfârlii înnobilate de învăţătură, nişte oameni curaţi care să muncească toată vremea spre binele ţării şi să iasă din reţeaua de intrigi şi potlogării în care vă scăldaţi voi. Vreau să modernizez statul, cu toate că nu mai am legitimitate. Şi aş începe, să zică Băsescu, dându-mă afară pe mine. Ei, ce ziceţi?!