Profitor acoperit

Intre cei banuiti a fi fost informatori sau securisti, o buna parte nu va putea fi dovedita niciodata.

Explicatia e simpla: n-au fost informatori si securisti, ci profitori acoperiti. Au fost oameni de incredere, civili si fara angajament, ai Securitatii. S-au dovedit a fi atat de interesati intr-o relatie durabila cu organul si atat de preocupati de avantajele loialitatii, incat, desi nu erau turnatori, contau drept fideli ai sistemului. Sa luam numai cazul celor care, decenii de-a randul, au avut acces la unele arhive, ca sa-si scrie cartile. E vorba despre acele carti care se potriveau cu sarcinile ideologice ale momentului, ale epocii. S-au gasit in aceasta situatie zeci de autori de romane de razboi sau care se refereau la colectivizare si la anii lui Gheorghiu-Dej. Cei mai productivi nu faceau nici un secret din succesul lor profesional, din izbanda de a fi fost ingaduiti inauntrul sistemului, ca civili de mare incredere. Raporturile prietenesti pe care le stabileau cu generalii si subordonatii gradati au durat toata viata. Securistii aveau si ei frustrarile lor, voiau sa fie considerati, in ciuda slujbei murdare pe care o faceau, "romani de omenie". Barfele la o cafea si un coniac cu prietenii civili erau mai pretioase - ca flux de informatii - decat banalele informari scrise.

De unde stiu eu toate astea? Chiar de la colonelul care "raspundea" de presa. Dupa 1980, Securitatii i s-a impus "activitate de prevenire", fapt care obliga la un soi de imprietenire planificata cu gazetarii. Securistii, care cutreierau acum la vedere redactiile, simteau nevoia sa se explice. Erau ofiteri cu carte, tineri care faceau Dreptul si ASE-ul, in perspectiva unei schimbari, mai bine zis constienti de iminenta ei. S-a intamplat cu unul din mistocarii redactiei unde lucram sa fie mai direct ca de obicei cu colonelul aflat, zicea dansul, in trecere. "De la mine - a zis mistocarul, contand pe admiratia colegilor mai timizi - n-o sa vedeti niciodata o informare scrisa." "Nici nu-i nevoie - i-a replicat colonelul cinic, de parca ar fi asteptat un astfel de dialog, ca sa lamureasca o relatie relativ tensionata cu intreaga redactie - , ca tu esti un palavragiu si-mi dai raportul chiar si cand nu te intreb. E destul sa-ti raspund la buna ziua si torni tot. De ce as umbla sa te santajez, cand vii tu la mine ca sa te bag in seama?"

Colonelul definea astfel o categorie de colaboratori din prostie si fudulie, o clasa intinsa de anonimi ai redactiilor care se gudurau la aprecierea stapanului. La urma urmei, practica ofiterului nu se deosebea de aceea a spionilor englezi parasutati in tarile ocupate, care aflau aproape tot ce voiau in carciumile frecventate de militarii germani. Securitatea a contat mult pe problemele de caracter ale natiei, pe guralivi si laudarosi, pe ratati si profitori, pe indivizi care se implineau sufleteste din raul vecinului si al colegului. Nu prea ne convine sa vorbim despre asta, dar ar cam fi timpul s-o facem.