Proteste "anti-sistem"

Protestele din Bucuresti si alte orase din tara din ultimele zile sunt explicate si ca atitudine fata de “sistem', fata de elitele (partidele) politice. In nu putine tari din lumea industrializata se protesteaza (sunt miscari sociale tip “indignati') in conditiile crizei financiare si economice actuale. Dar cum si de cine este folosita aceasta explicatie importa. O interpretare ar sugera ca aceste proteste aduc la un numitor comun responsabilitatea partidelor politice fata de de situatia din tara. Daca se accepta o dimensiune “sistemica' a nemultumirii aceasta abordare porneste de la un dat real. Pe de alta parte, aducerea la numitor comun risca sa anuleze un parametru fundamental al democratiei: responsabilitatea principala pentru administrarea treburilor publice intr-o tara o au cei care guverneaza la un moment dat. De aceea, utilizarea explicatiei “anti-sistem' are relevanta numai pana la un punct. Gestionarea treburilor publice in timpul unei crize adanci este o misiune foarte dificila, dar daca ea este asumata decontul se face inclusiv si, mai ales, prin rezultatul la urne. In acest context, dorinta de comasare a alegerilor denota usurinta fata de tratarea procesului democratic. Si este bine ca Curtea Costitutionala a respins in final intentia.

Criza nu s-a terminat in Europa; ea va dura deoarece cauzele sale sunt profunde. In UE avem o criza structurala (de design si dezechilibre interne) a zonei euro. Aceste circumstante obliga, in Romania, partidele si institutiile statului la responsabilitate deplina astfel incat cei care vor ajunge la guvernare sa se bucure de legitimitate cat mai solida pentru a tine barca societatii romanesti pe linia de plutire. Este esential ca alegerile sa fie organizate in mod corect, astfel ca guvernul rezultat sa exprime alegerea electoratului. In acelasi timp, este nevoie sa existe in Parlament o opozitie democratica cu “voce'; angrenajul de controale reciproce institutionalizate (de checks and balances), care definesc democratia, reclama o asemenea distributie a puterii parlamentare. Posibilitatea alternantei la putere trebuie sa fie, mereu, o sansa pentru solutionarea pe cale democratica a unui blocaj.

Situatia din Romania este o impletire a crizei suprafinancializarii capitalismului cu vicii ale unui sistem intern macinat de coruptie, clientelism politic si neincredere endemica in functionarea institutiilor. Drept este ca o criza a politicului se observa pe multe meleaguri, oriunde exista un “disconnect' intre cei care guverneaza si cetateni.

Intr-o lume atat de framantata si cu o perspectiva, pe continentul european, incetosata, Romania trebuie sa gaseasca resorturi interne pentru a apara achizitiile democratiei si pentru a trece prin aceasta criza cu limitarea daunelor. Oricine va fi la guvernare trebuie sa aplice reforme inteligente in domeniul invatamantului si sanatatii, care sa aiba sustinere populara si sprijin intelectual/civic cat mai larg. Trebuie luptat fara menajamente contra coruptiei, risipei banului public. Este nevoie de respect fata de cetatean, care se valideaza printr-o impartire echitabila a poverii induse de austeritate. Compasiunea, cimentul social, capitalul social, solidaritatea, nu sunt concepte ce apartin unei anumite filosofii politice, intr-o democratie; ele o definesc. Este necesara o abordare realista privind economia romaneasca: un model de crestere economica, care sa se bizuie mai mult pe economisire interna si promovarea capitalului autohton, pe o buna educatie.