Prunea şi Ridzi, ţepele din Victoriei şi uscăturile din fotbal

Florin Prunea a intrat în malaxorul anchetatorilor de la DNA Piteşti. Tezele cu subiect unic pe care acesta le-a susţinut în sesiuni istovitoare au fost notate cu un calificativ de belea. Examinatorii i-au pus pecetea de învinuit.

Au considerat ei că ministrul de externe al FRF s-a amestecat prea mult şi necuvenit în treburile profund interne ale fotbalului. Se vorbeşte despre trafic de influenţă în formă continuată. Acest savantlâc preţios în formularea cotierilor din justiţie se traduce în cartier prin spurcarea la şpagă. Nu ştiu din ce şi-a croit Florin Prunea bunăstarea, fiindcă nu am avut ore de zbor împreună. Nici nu mă interesează foarte tare etichetele tranzitorii care i se pun acestuia. Aştept un verdict definitiv al justiţiei. Până atunci îmi place să observ cum se raportează la caz oamenii din fotbal şi din afara fenomenului.

Adversarii îi dau la temelie lui Florin Prunea. Nu uită ei că şi împricinatul, pe când se dădea curat şi plăcut uscat, făcuse muşchi la degetul arătător şi asmuţea organul împotriva duşmanului de clasă. Nu uită că Florin Prunea îi cerea afară din fotbal pe bătrânii corupţi. Acum, "bătrânii corupţi" îl pun la zid şi somează conducerea federaţiei să se debaraseze de elementul care-i parazitează imaginea. Dar federaţia nu se lasă somată. Zidul construit în apărarea federalului învinuit rezistă încă, deşi presiunea neprietenilor şi a comisarilor discursurilor angajante este considerabilă. Armătura care asigură rezistenţa apărării nu poartă nicidecum marca încrederii, a colegialităţii exemplare sau a prieteniei eterne. Nici vorbă! Doar complicitatea e redutabilă. Păi vă daţi seama cum ar reacţiona cel căzut pe bec în momentul în care s-ar simţi trădat? Spovedania la organ a omului care nu mai are nimic de pierdut ar avea efect de cataclism în lumea fotbalului.

Reacţiile din vecinătatea fenomenului faţă de cazul Piteşti şi implicit faţă de Florin Prunea, fie ele chiar şi oportuniste, nu sunt surprinzătoare. Surprinzător este faptul că detenta spectacolului a stârnit o reacţie aplicată şi din partea preşedintelui Băsescu. Cel care promitea mincinos acum vreo cinci ani ţepe în Piaţa Victoriei încearcă disperat să se scoată la vremea decontului pe seama uscăturilor boante din fotbal. Numai că preşedintele suprem, care recomanda propagandistic detergenţi eficienţi în corupţia din fotbal, s-a trezit, mai nou, cu rufe jegoase şi în propria ogradă. Sportista ministerială şi extrem de subalternă neînfricatului căpitan a cheltuit cu nesimţire banul public.

L-a cheltuit în acţiuni de publicitate familială, servind-o electoral pe-aia mică a întâiului marinar al ţării. Iar când a fost întrebat ce părere are despre năravurile risipitoare ale slugiiridzei, preşedintele neamului (nu zic prost!) a devenit brusc nejucător. Nici vorbă să mai aibă reacţia pe care a avut-o faţă de corupţii fotbalului. A zis: "Cum pot să comentez eu? Păi, mă ocup eu de miniştri?".

I-auzi ia! Competenţele ascuţite şi multilateral dezvoltate pe care preşedintele le-a etalat chiar şi pe acolo pe unde nu-i fierbea oala s-au tocit brusc în complicităţi partinice. De unde înţeleg că federalii noştri au un exemplu numai bun de urmat. Similitudinile forţează la o asemenea concluzie.