PSD işi joacă ultima carte. De poker sau păcălici?

Ieşirile social-democraţilor sunt slabe şi neconvingătoare. Dacă nu ar fi televiziunile care să tragă zilnic vorbe din gura lor, colegii de partid ai lui Geoană ar fi muţii de serviciu. Trec săptămăni intregi fără declaraţii, critici, dezvăluiri. Doarme pasărea pe majoritatea vicepreşedinţilor şi secretarilor executivi. Nimic din arsenalul esenţial opoziţiei nu ii este caracteristic actualului partid social-democrat.

Anunţata moţiune de cenzură impotriva cabinetului Tăriceanu aduce cu sine o problemă de fond a politicii romăneşti: lipsa opoziţiei reale, inexistenţa unei alternative credibile pentru actuala putere.


Forţaţi de o prăbuşire a imaginii imediat după 2004, măcinaţi de scandalurile de corupţie, social-democraţii s-au purtat cu mănuşi. Dosarele de la DNA ale figurilor marcante au obligat partidul să meargă pe sărmă, cu o critică destul de neconvingătoare la adresa puterii.


Ba, mai mult, nu au lipsit nici drumurile nocturne la Palatul Cotroceni şi jocurile de culise cu mize mari intre PSD, PD şi Traian Băsescu.


După aceste combinaţii forţate de realitatea din teren, tehnica supravieţuirii in jurul pragului de 20% a impus un nou compromis. O alianţă de conjunctură cu liberalii impotriva lui Traian Băsescu şi a PD. Ca efect politic, acest ultim pas a avut consecinţe catastrofale. După pierderea referendumului din luna mai, PSD şi-a atins pragul critic al ultimilor 10 ani: 15% opţiune de vot in sondaje. De atunci, au mai crescut puţin.


Aşa cum se prezintă PSD acum, el nu răspunde unor minime cerinţe ca partid de opoziţie. Dacă nu au aflat in 17 ani de politică, ii anunţ pe singurii politicieni declaraţi de stănga că, prin tradiţie, presa critică puterea şi mediatizează criticile şi dezvăluirile opoziţiei. Acest imens parteneriat nedeclarat oficial şi public funcţionează ca un mecanism curant al bolilor in care dau cei aflaţi in fruntea bucatelor şi bugetelor. Corupţie, favoritisme, contracte preferenţiale, abonamente politice la banul public, huzureală personală din bugetul de stat şi multe altele. A trecut şi PSD prin aceste faze, cănd a condus ţara. Din plin.


Ca presupusă formaţiune ce se impotriveşte actualei puteri (fostă portocalie, de culoare nedefinită in prezent), PSD a ratat şansa uriaşă a cuplării locomotivei sale la garnitura de presă, din punctul de vedere al temelor pentru dezbatere.


Aş spune chiar că PSD are in continuare grave probleme de imagine, pe care nu le poate rezolva din lipsa unei strategii clare şi coerente in domeniu. Problemele vin din perioada guvernării Năstase, a mandatelor lui Ion Iliescu şi din prezent. Nu există un singur vinovat.


Ieşirile social-democraţilor sunt slabe şi neconvingătoare. Dacă nu ar fi televiziunile care să tragă zilnic vorbe din gura lor, colegii de partid ai lui Geoană ar fi muţii de serviciu. Trec săptămăni intregi fără declaraţii, critici, dezvăluiri. Doarme pasărea pe majoritatea vicepreşedinţilor şi secretarilor executivi.


Nimic din arsenalul esenţial opoziţiei nu ii este caracteristic actualului partid social-democrat. Impreună cu veşnica predispoziţie la compromis şi tonul extrem de indulgent faţă de Guvern, premier şi preşedinte, PSD nu are presa ca aliat pentru că n-are colţi. Are nişte dinţişori mici, ce nu lasă decăt urme de hărjoneală şi zămbete indulgente. Â


Le aduc aminte domnilor de la stănga că pe vremea guvernării lor presa era destul de generoasă in a mediatiza demersurile opoziţiei. Liderii Alianţei D.A., curtaţi şi preluaţi cu declaraţiile lor, aveau locuri rezervate chiar şi in ziarele plătite de guvernare să tacă. Efectul a fost unul foarte puternic. Mass-media a fost indiscutabil cel mai puternic aliat al portocaliilor impotriva puterii sufocante politic şi financiar a PSD.


Există o explicaţie. Furnicuţele roşii au acumulat destul de mult, au burţile mari, hambarele pline şi se mişcă foarte greoi. Cănd eşti sătul, incepi să filozofezi pe tema inutilităţii alergării după hrană. Â


Sintetizănd criticile pe care am să le aduc social-democraţilor, le voi enunţa pe rănd: lipsa de vlagă, incoerenţa transmiterii mesajelor, neapariţia după aproape trei ani de opoziţie a cadenţei zilnice in tiradele antiputere, inexistenţa contactului cu oamenii simpli in oraşe şi sate. Totul pe fondul absenţei fundamentale a unui mesaj dur, de stănga, cu pronuţat caracter social.


Moţiunea de cenzură e practic ultima şansă a partidului şi chiar a liderului său, Mircea Geoană, să demonstreze o capacitate politică reală, nu pe hărtie. Altfel, PSD va pierde pentru mult timp un loc pe podium. Va deveni o formaţiune second-hand. După trei ani de opoziţie, ar fi cel mai trist bilanţ din ultimii 17.


Vom vedea acum dacă in PSD sunt adevăraţi jucători de poker politic. Sau simpli practicanţi de păcălici, jocul acela infantil cu nişte cărţi mari, albastre. Vărsta recomandată - 4 ani. Căt incă un mandat de opoziţie, cu tot ceea ce decurge de aici.