Pe vremuri, atunci când România era condusă de coaliţia PDL-PSD, ministrul finanţelor, Gheorghe Pogea, a identificat ca principal punct de dezechilibru administraţiile locale. Ba chiar a solicitat o reducere substanţială a salariaţiilor din primării.
În cele din urmă însă, după o intervenţie a „partenerului” pesedist Liviu Dragnea, pe atunci preşedinte al Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România, în loc să fie concediat masiv personal, care în cazul unor primării importante era vorba să se înjumătăţească, li s-a permis autorităţilor locale să-şi majoreze veniturile. Guvernul a hotărât ca primăriile să poată creşte taxele locale cu până la 20% pentru 2010, ca urmare a actualizării impozitelor cu rata inflaţiei din intervalul 2007-2009. Deşi inflaţia este tot o taxă şi vorbim, practic, de o majorare a taxelor pe proprietate pentru că a crescut taxarea prin inflaţie!
Pentru 2013, s-a pus din nou problema măririi taxelor pe proprietate cu 16%, rata inflaţiei din 2010-2012. Adică în loc să se disponibilizeze personalul supradimensionat din primăriile localităţilor devenite oraşe la apelul bocancilor, s-a ajuns iarăşi la creşterea impozitelor. Numai că atunci când era gata-gata să fie ”titularizat” impozitul majorat ce să vezi? Guvernanţii şi-au dat seama că nu-i bine să sperie poporul cu taxe în plină campanie electorală. Cum s-a întâmplat, de altfel, după alegeri, când Victor Ponta a intrat în pielea lui Robin Hood şi a decis să suprataxeze companiile energetice, să-i impoziteze pe suprafaţă pe ţărani, să-i „forfeteze” pe cei mici şi mijlocii, să indexeze salariul minim şi să mărească mai repede accizele, de la 1 aprilie. Un hei-rup fiscal întocmai pe gustul FMI, care se simte acum mai sigur pe el că-i vom plăti datoria, deşi expertiza sa n-a fost în măsură să facă economia românească să crească.
Sigur că, în final, nici taxele locale n-au scăpat neatinse. După ce a lăsat la latitudinea primarilor majorarea taxelor, şi „liberalii” de la Bucureşti au spus că rămân neschimbate, Guvernul le-a „ordonat” tuturor celor cu datorii să le urce cu 16%. Chiar dacă primăriile cu arietate nu vor rezolva problema prin suprafiscalizare, dimpotrivă.
În fine, nu e prima oară când contribuabilii conştiincioşi îşi achită integral taxele pe proprietate, la început de an, şi tot datori sunt, ceea ce ne arată că vechea coaliţie PDL-PSD, împreună, sau pe bucăţi, gândeşte la fel. Guvernul Boc a fost acela care după ce a „tratat” economia cu majorări de CAS şi TVA în plină criză, a decis, prin ordonanţă de urgenţă, la mijlocul exerciţiului fiscal 2010, să dubleze impozitul pentru autovehiculele cu o capacitate cilindrică de peste 2.000 centimetri cubi şi să suprataxeze persoanele care deţin mai multe imobile. Cu alte cuvinte, contribuabilii şi-au plătit taxele pe proprietate până în martie 2010 - mărite cu inflaţia din perioada 2007-2009 - pentru a beneficia de bonificaţie, dar, în iunie, Guvernul a văzut că tot nu-i ajung banii şi a schimbat regulile jocului în timpul jocului.
Iar acum se întâmplă exact la fel, e drept fără să se invoce articolul 53 din Constituţie: „Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns (...) pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice (...)”. Bine măcar că nu mai suntem pe picior de război...
Principale problema rămâne însă că Guvernul Ponta le-a „ordonat” celor cu datorii să mărească impozitele, în loc să micşoreze cheltuielile. De ce? Pentru că nu mai există un Pogea care să spună că primăriile trebuie să-şi reducă masiv personalul, ci doar un Dragnea, care a ajuns ditamai vicepremierul? E greu de făcut din „părintele" impozitului minim un personaj pozitiv, cert este doar că subiectul administraţiilor locale rămâne tabu. Baronii locali sunt cei care şi-au angajat oamenii de încredere în primării, ei primesc comenzi pe seama taxelor cu care e împovărat contribuabilul în plină criză şi nu se poate lua nimeni de ei sau de interlopii din imediata lor apropiere, fiindcă ei sunt cei care câştigă alegerile.