Mai mult trâmbițată decât realizabilă, mai mult râvnită de ALDE decât dorită de PSD și PRO România, mai degrabă păguboasă decât benefică pentru români, o alianță PSD – PRO România – ALDE, strict în această formulă, este una imposibilă.
De regulă, orice parteneriat, asociere, alianță trebuie să aducă plus-valoare și să maximizeze șansele proiectului în ansamblu.
Cu un ALDE în degringoladă spre disoluție, pe deplin asociat în conștiința colectivă cu trădarea și scoaterea PSD-ului de la guvernare; cu doar câțiva parlamentari și aceia pe picior de plecare; dar cu secretari de stat menținuți în poziții/domenii cheie în guvernarea PNL – așa cum a remarcat și Rareș Bogdan; cu o mână de membri în teritoriu; ALDE mai reprezintă doar puseele de orgoliu ale lui Călin Popescu Tăriceanu, care își vede partidul stingându-se sub ochii săi.
Unul dintre cei mai vizibili lideri politici din această ultimă perioadă, Victor Ponta pare că se descurcă mai bine în stare de urgență/alertă și în opoziție decât la putere, însă doar el, fiindcă PRO România, cu mici excepții, nu reușește să convingă în teritoriu, fiind multe județe unde nu va depăși pragul electoral. Dar Ponta este jucător…
Cu toate că Marcel Ciolacu îl aduce în discuție și pe Călin Popescu Tăriceanu, acesta o face mai mult din politețe și din rațiuni politice mărunte și de moment decât dintr-un calcul sănătos pe termen lung.
Este limpede că nici PSD, nici PNL nu pot depăși cu mult 30% în alegeri și fiecare are nevoie de aliați, însă esențial este cu cine poți câștiga, nu doar defila.