PSD-ul sub zodia FSN-istului Hrebenciuc

Preşedinţia Viorel Hrebenciuc şi-a spus cuvântul în aberaţia pe care o reprezintă alierea unui partid de la putere cu un partid din opoziţie pentru a lovi în propriul Guvern.

Luni, 27 iulie 2009, nu numai în istoria postdecembristă, dar şi în istoria moder­nă a României, s-a înregistrat o premieră: un partid al coaliţiei de guvernare (PSD) a impus în Parlament, umăr la umăr cu un partid din opoziţie, în­fi­in­ţa­rea unei co­mi­sii parlamentare pentru anchetarea unui membru al Guvernului. Să fim bine înţeleşi. Aşa cum am mai scris, de altfel, în hotarele acestui editorial, ministrul Tu­rismului, Elena Udrea, a cheltuit aiurea bani publici într-o strădanie deşartă de a-şi cultiva imaginea în media. Din acest punct de vedere, campania dusă de presă e nu numai corectă, dar şi necesară. Prin statutul său de purtător de cuvânt al opi­ni­ei publice, presa e deopotrivă în­drep­tă­ţită, dar şi datoare să semnaleze proasta administrare a banilor din bugetul mi­nis­­te­relor. Asemănător, opoziţia e nu numai îndreptăţită, dar şi datoare să supravegheze Guvernul şi la capitolul cheltuirea banilor publici. Din acest punct de vedere, iniţiativa PNL de a în­fi­in­ţa o comisie parlamentară de anchetă e nu numai corectă, dar şi necesară.

Lucrurile se schimbă însă când vine vor­ba despre PSD. Partidul Social Demo­crat e membru al coaliţiei de guver­nă­mânt. Altfel spus, toţi miniştrii Guvernului Boc, in­diferent că sunt ai PD-L sau PSD, trebuie să se bucure şi de sprijinul PSD. PSD s-a alăturat însă unei iniţiative a opoziţiei vizând înfiinţarea unei comisii parla­men­tare pentru anchetarea unui membru al propriului Guvern! PSD s-a remarcat în peisajul nostru postdecembrist ca un partid serios, care ştie să gu­ver­neze când ajunge la putere. Prin gestul de a se alia cu opoziţia într-una din acţiunile pe care aceasta, prin statut, le îndreaptă îm­potriva Guvernului, PSD pare a fi intrat în zodia comportamentului aberant. Cum se explică această de­ra­ie­re a PSD? Foarte simplu. Pentru a su­pra­vieţui în fruntea PSD, Mircea Geoană cedează prin rotaţie şefia partidului unui grup dintre nu­me­roa­sele grupuri care alcătuiesc federaţia numită PSD. De la preluarea funcţiei de Mircea Geoană, PSD a fost condus pe rând de Grupul de la Cluj, Grupul lui Mi­ron Mitrea, Grupul lui Vanghelie, pentru a da doar câteva exemple de ceea ce am putea numi preşedinţie prin rotaţie. Acum, PSD e condus practic de Viorel Hrebenciuc. I-a venit rândul la pre­şe­din­ţia prin rotaţie a partidului.

De-a lungul carierei sale postdecembriste, Viorel Hrebenciuc s-a afirmat ca excelent trăgător de sfori. Când e vorba de aranjamente de culise, de combinaţii prin debaralele Parlamentului, Viorel Hrebenciuc se simte în largul său. Când e vorba de politica mare, se simte stingher. Nu e ceea ce se cheamă bărbat politic. E ceea ce se cheamă negustor mărunt. Preşedinţia Viorel Hrebenciuc şi-a spus cuvântul în aberaţia pe care o reprezintă alierea unui partid de la putere cu un partid din opoziţie pentru a lovi în propriul Guvern.

Să admitem că, sub conducerea lui Viorel Hrebenciuc, PSD s-a transformat peste noapte. Din partidul grupurilor care au ronţăit bucată cu bucată avuţia ţării, chiar de la 22 decembrie 1989, PSD a devenit partidul incoruptibililor. Să admitem că Viorel Hrebenciuc nu mai e cel care l-a sprijinit pe Gigi Becali să devină din oier mare latifundiar.

Să zicem că domnia-sa a devenit peste noapte Robespierre. Astfel, trezit din siesta grea provocată de înfulecarea bogăţiei naţionale, PSD s-a frecat la ochi şi a văzut că doi miniştri ai Guvernului PD-L-PSD-PC risipesc banul public. Ar fi fost normal ca PSD să pună piciorul în prag par­te­ne­rului de coaliţie: doi miniştri ai Cabinetului Boc risipesc banul public. Dacă PD-L nu-i demite, PSD iese de la guvernare. Pentru că PSD nu poate sprijini un Gu­vern în care miniştrii, fie ei ai partenerului de coaliţie, îşi bat joc de banul public.

Evident, înainte de a adopta această poziţie, s-ar fi cuvenit ca PSD să-şi ia la bani mărunţi şi propriii miniştri. Şi acolo unde ar fi descoperit cheltuieli inutile de bani publici, să taie în carne vie. Altfel spus, să retragă sprijinul politic ministrului respectiv. Dacă PD-L ar fi refuzat să ia poziţie faţă de miniştrii cheltuitori, ar fi fost normal ca PSD să plece de la guvernare. Nu s-a întâmplat aşa. PSD a rămas la guvernare. Lucru explicabil.

Cum să plece acest partid de la butoiul cu miere?! În schimb, PSD s-a grăbit să se alieze cu opoziţia într-o comisie care anchetează un ministru al propriului Guvern. De la preluarea PSD de Mircea Geoană, în 2005, s-a tot vorbit de reforma morală prin care acest partid va trebui să se lepede de moştenirea FSN-istă. Prin trecerea fie şi temporară a PSD de sub conducerea lui Marian Vanghelie sub conducerea lui Viorel Hrebenciuc, PSD s-a întors la vremurile FSN-ismului postdecembrist, când politica de tip PCR se împreuna cu unsuroasa şmecherie balcanică.