PSD, un partid care nu ofera nimic

"PSD se gandeste prea mult la sine si prea putin la conditiile de viata ale romanilor. De ce? Scrutand istoria ultimilor 15 ani vom observa ca PSD nu a excelat la capitolul imaginatie, viziune, proiecte indraznete si ambitioase. Ca si celelalte partide, PSD dispune de foarte putini oameni politici"

Dupa zgomotosul congres de anul trecut, PSD a incremenit in proiect. Intr-un context suprasaturat de evenimente, probleme si erori ale coalitiei majoritare, prestatiile sale politice au fost neconvingatoare, iar uneori, penibile. Si asta nu din cauza conflictelor interne, cum crede majoritatea jurnalistilor si analistilor politici. Lupta pentru putere, care genereaza inevitabil si astfel de conflicte, caracterizeaza toate partidele din Romania. Nici diagnosticul pus de dl Vasile Dancu nu poate fi luat in seama. In primul rand, pentru ca dl Dancu este adanc implicat in jocurile de putere din partid. In al doilea rand, pentru ca, daca ne uitam in sondaje, vom vedea ca nu doar PSD are o imagine negativa. Asadar, nu imaginea de partid corupt determina PSD sa fie inadecvat vremurilor actuale.

PSD a incremenit in proiect, intrucat in opozitie nu are nimic de oferit. Nici pentru prezent, nici pentru viitor. In ce priveste prezentul, PSD nu are o oferta clara de guvernare, iar pentru viitor nu dispune de o strategie post-aderare. PSD se gandeste prea mult la sine si prea putin la conditiile de viata ale romanilor. De ce? Scrutand istoria ultimilor 15 ani, vom observa ca PSD nu a excelat la capitolul imaginatie, viziune, proiecte indraznete si ambitioase. Ca si celelalte partide, PSD dispune de foarte putini oameni politici. Grupul dominant, si in acelasi timp dominator, este unul de tip administrativ, provenit din structurile statului. Cu un puternic instinct de conservare, guvernat de verbul a fi, si cu mari greutati in conjugarea politica a verbului a face. Daca strangi zece lideri PSD intr-o camera, nu vei obtine o majoritate puternica. Mai toti liderii partidului gandesc diferit, doresc lucruri diferite. Aceasta este cea mai importanta si grava problema a partidului. Asa se explica de ce nimeni nu stie ce gandeste PSD in privinta fiscalitatii, salariilor, pensiilor, educatiei, sanatatii, agriculturii sau industriei. Nimeni nu poate spune pentru ce valori politice, economice si culturale lupta social-democratii. O enigma este si viziunea asupra politicii externe. Cum ne vom integra, cu ce costuri si ce vom face dupa aderare iarasi nu stim. Sigur, cativa reprezentanti ai partidului isi spun parerea in diferite emisiuni audiovizuale. Insa dna Ecaterina Andronescu, dnii Titus Corlatean, Mihai Tanasescu, Alin Teodorescu sau Sorin Oprescu nu pot suplini PSD-ul, ei doar il reprezinta…

Dl Mircea Geoana, presedintele PSD, penduleaza intre promisiuni neonorate si acuze pe care le formuleaza in termeni preluati de la dl C.V. Tudor. Foloseste procedee americane de imagine si comunicare, dar nu reuseste sa treaca sticla. In interventiile sale publice abordeaza problemele personale sau ale partidului si nu problemele oamenilor. La congresul de anul trecut, dl Geoana nu i-a entuziasmat pe participanti. Fara ajutorul organizatiilor controlate de dnii Mitrea, Rus si Hrebenciuc, dl Geoana nu l-ar fi invins pe dl Iliescu. Cu asemenea datorii, la asemenea personaje, nu te mai misti in voie si nici nu decizi de unul singur. Ceilalti grei ai partidului, cum ar fi dnii Mitrea si Rus, nu exista public. Dl Rus nu exista nici macar la Cluj, iar dl Dancu se face ca munceste la Strasbourg. Mai mult, nici unul dintre ei nu este om politic. Cu totii au alte prioritati, alte proiecte care vizeaza distributia puterii in partid.

Incremenirea in proiect a PSD este sustinuta de presa portocalie si de iacobinii societatii civile. Pentru ei, reforma in PSD inseamna inlaturarea unor persoane si sustinerea altora. Cazul matusii Tamara a crescut presiunea asupra PSD. Profitand de acest prilej, unii i-au sugerat dlui Nastase sa se suspende. Ce va face partidul atunci cand dl Geoana va deveni mostenitorul soacrei sale ?

P.S. Iacobinii ii judeca pe oameni dupa chipul si asemanarea lor. Nu dupa fapte, ci dupa cine i-a numit, dupa simpatii sau antipatii. Daca Ceausescu ar fi ramas la putere, unii jurnalisti si reprezentanti ai societatii civile ar fi fost astazi cainii de paza ai regimului comunist.