Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dinamo belferește într-o mediocritate fără cusur. Iar parcursul echipei din rău în mai rău pare a fi singura promisiune sinceră în Ștefan cel Mare. Fiindcă Dinamo s-a pricopsit cu niște patronași persecutați de impresia că, și atunci când dau în gropi, tot extrem de competenți ar fi în ale fotbalului.
Supremul Constantin Anghelache și lustruitul Ionuț Negoiță defilează sub lozinca reconstrucției. Nimic rău în enunț. Conceptul ”New Dinamo” n-ar fi unul de lepădat dacă traducerea lui în faptă concretă ar beneficia de suportul competenței. Dar când bucătarii reconstrucției habar n-au ce-i fainoșagul, ratarea proiectului e garantată. Iar lozinca reconstrucției devine o minciună sfruntată pe care țuțării șefiei dinamoviste o folosesc doar pentru a scuza nerealizările prezentului.
Îndepărtarea lui Țălnar de la Dinamo a părut, oarecum, normală. Tânțarul putea fi interpretat ca eventuală rămășiță a vechiului patronat. Sacrificarea lui Mulțescu avea însă alte semnificații. Inițial, din cauza unui comportament contradictoriu, am crezut că antrenorul SMURD a devenit pacientul SMURD. De aceea am salutat aducerea lui Flavius Stoican la echipă. Mai mult, știindu-l pe Stoican din perioada lui cramponată, am cheltuit destul subiectivism în salutul de întâmpinare a noului antrenor. Acum, când observ că presupusul antrenor nu este decât un umil executant al ordinelor șefești, sunt nevoit să recunosc că m-am înșelat amarnic.
Antrenorul SMURD nu devenise nicidecum pacientul SMURD. Comportamentul uneori contradictoriu observat la Mulțescu avea, în realitate, alte explicații. Mulțescu încerca de fapt să facă o echilibristică dificilă între interesele fotbalului și ordinele neghioabe primite de la cei doi corifei ai așa-zisei reconstrucții dinamoviste. El accepta micile compromisuri, dar nu și înjurătura meseriei. De aceea a fost el înlocuit. De aceea a fost nevoie de umilul perfect. De aceea a fost nevoie de Flavius Stoican, omul care, inexplicabil pentru mine, lustruiește cu multă hărnicie bombeurile șefilor.
Anghelache și Negoiță confundă lejer reconstrucția cu demolarea. Au dreptate când susțin promovarea tinerilor. Greșesc însă fundamental atunci când refuză cu încăpățânare bovină fotbaliști lângă care tinerii pot avea creștere frumoasă. Așa de pildă, îndepărtarea lui Dănciulescu de la echipă reprezintă certificatul lor suprem de tembelism fotbalistic. N-am auzit vreun făptaș al fotbalului care să le dea dreptate. Și au vorbit foarte mulți pe această temă. Dacă nu pot gândi fotbalul pe proprie răspundere, Anghelache și Negoiță ar face bine să se spele cel puțin în urechi.
