Școala și-a păstrat peste timp, în orice fel de orânduire, o imunitatea exemplară față de mizeriile care au tot contaminat societatea. Dar se vede treaba că și acest ultim bastion al onorabilității a obosit să mai reziste. Fel de fel de căuzași ai imposturii au hărnicit cu idioată abnegație în a face praf și pulbere ceea ce a mai rămas din moștenirea lăsată nouă cu generozitate de Spiru Haret.
Adevărul e crunt. Și mărturisesc că mult timp, dintr-o atitudine subiectivă, m-am ferit să recunosc această realitate de fapt. Părinții mei, care acum se află de cealaltă parte a lumii, au fost cadre didactice. Astfel, gândindu-mă la ei, am preferat să tac atunci când observam că printre dascălii adevărați au început să apară niște tarabagii ai foloselor necuvenite sau niște înrobiți ai frustrărilor de tot felul. După recentul examen de capacitate am fost însă martorul unei scene răvășitoare și nu mai pot să tac. Am văzut o profesoară plângând. Și nu plângea pentru că ar fi avut vreun copil care să fi eșuat în fața respectivului examen. Amărăciunea profundă a acelui om adevărat provenea din faptul că elevii pe care-i păstorise ani de zile, ca dirigintă și ca profesoară de limba română, au fost apreciați incorect de mebrii comisiei de examinare. Atunci am realizat că tăcerea mea e vinovată. Câtă vreme în școală mai sunt astfel de oameni, câtă vreme școala are rost bine determinat în viața copiilor noștri, trebuie să luptăm pentru a izola școala de mizerii și mizerabili.
Examenul de capacitate a fost urmat de foarte multe contestații. Contestații care nu au fost făcute aiurea. Dovadă că într-o majoritate covârșitoare ele au fost soluționate prin creșterea semnificativă a notei. Iar dacă au fost multe contestațiile, dacă multe au fost și soluționările în favoarea elevilor, concluzia este una singură. La examenul de capacitate repetenții au fost la catedră. Și acești repetenți, acești înrobiți ai prostiei nu mai au ce căuta în preajma elevilor.
Procurorii și cătușele, mascații și nemascații au jucat anul trecut în filmul unor fraude comise la examenul de bacalaureat. S-a spus că părinții au dat, că profesorii au luat și că o parte dintre elevi au fost evaluați peste măsură. Fraudă în toată regula! Dar cred că a i se da ceva unui elev pe nedrept este mult mai puțin grav decât a i se lua pe nedrept. Așa cum s-a întâmplat la examenul de capacitate de anul acesta. Iar aceată nedreptate trebuie neapărat reparată.
Domnule Sorin Cîmpeanu, sesizările sunt în curtea ministerului și este imperios necesar să acționați în consecință. Nu este cazul să deveniți și dumneavoastră un repetent prin nesoluționarea lor. Să nu vă fie milă de proști. Acționând corect aveți șansa unui câștig enorm. Mă gândesc la respectul elevilor și al dascălilor adevărați.