Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Samarul prostiei apasă tot mai greu pe cârca fotbalului. Criza asta, argumentă temeinic şi durabil, a cuminţit obrăzniciile oarecum mai firave. Cei care practicau tupeul cu jumătăţi de măsură s-au retras în precauţii instinctuale. Defilarea ţanţoşă a troglodirii a rămas în seama inconştienţilor cu normă întreagă. A lor este afişarea greţoasă şi cutreierarea tembelă prin glinele junglei bipede. Ei calcă în picioare tot ceea ce a mai rămas încă neofilit prin fotbalul nostru cel de toate zilele.
Dumitru Dragomir a devenit în ultimul timp latifundiarul unei nesimţiri impecabile. Se cere tot mai mult pe sticlă şi înţeleneşte harnic peisajul media cu inepţiile sale. Cerşeşte oribil o publicitate mai ieftină decât miliţianismul care-l desenează perfect şi definitiv. Încearcă să cumpere prin laudă jenantă electoratul nedus vreodată la şcoală şi demolează, în schimb, cu nonşalanţa incompetentului perfect, valori incontestabile. Vă mai amintiţi ce spunea despre Frank Lampard? Vă mai amintiţi cum îi retrograda el într-o mediocritate crasă pe Carles Puyol şi Gerard Pique? Amintiţi-vă, vă rog, şi puneţi singuri diagnosticul acestui pacient al fotbalului. Sigur, într-o apărare parşivă a dragomirului, ar putea fi invocat înălţătorul patriotism local. Dar mototolirea lui Lampard nu-i face bine lui Tănase şi Stelei. Nici retrogradarea tembelă a lui Puyol şi Pique nu-i va duce cumva la Barcelona pe Chiricheş şi Gardoş. Dimpotrivă, astfel de rostiri prosteşti se pot întoarce oricând tocmai împotriva alor noştri atunci când ei, omeneşte, vor mai şi greşi.
Purgaţiile lui Dumitru Dragomir nu se rezumă doar la folosirea recuzitei externe. Preşul de la LPF devine şi mai periculos atunci când practică conflictele interne. Adversitatea dragomirului faţă de Victor Piţurcă este notorie şi personală. Tratată ca atare n-ar deranja pe nimeni. Numai că Dumitru Dragomir nu are forţa şi bărbăţia de a-i sta în faţă selecţionerului. De aceea practică diversiunea cadristă. Amendează convocările selecţionerului la lot şi încearcă să-i sugereze acestuia titularii pentru un meci sau altul. Astfel de opinii, venite din partea suporterilor sau a jurnaliştilor, sunt de liberă circulaţie. Când un oficial al fotbalului, cum se pretinde Dragomir, se dă astfel în spectacol, nerespectând atribuţiile şi responsabilitatea altui oficial, comportamentul capătă pecete de mahala. Iar când vine vorba despre fotbal şi despre competenţe, nu stau să aleg între Dumitru Dragomir şi Victor Piţurcă. Fiindcă nu poţi alege între un făptaş al fotbalului şi un atârnător de ultimă speţă.
Nesimţirea tovarăşului de la ligă a debordat şi atunci când s-a pus problema deplasării în Ungaria. Piţurcă nu l-a vrut pe Dragomir în avionul naţionalei. Dragomir avea însă dreptul să urce alături de tricolori în avionul de Budapesta. Se punea problema ca nedoritul să opteze între a uza de acest drept sau nu. Dacă ar fi avut cu ce gândi, Dragomir ar fi trebuit să renunţe. Pentru a nu polua atmosfera de grup înaintea unui meci important. Dragomir a gândit însă cu guşa cea fudulă şi a decis doar în interes personal. Ca miliţianul care este. Şi atunci îţi dai seama cât de sincer este respectivul când declară că acceptă orice sacrificiu pentru binele fotbalului pe care îl frecventează ca relicvă notorie.
Mircea Sandu pleacă de la FRF în anul viitor. Va veni o echipă nouă. Vom scăpa oare şi de Dragomir?
