Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dumitru Dragomir încearcă să cadențeze prin fotbal cu aceeași călcătură de cizmă tânără care-i îngrășa cânva fudulia. Dar gradele nu mai sunt ce-au fost odată, complicitățile gășcare și-au mai pierdut vigoarea, iar șmecheria nereciclată la timp devine tot mai ancrasată. Și dacă în astfel de condiții nu ești capabil să te poziționezi în relație corectă cu realitatea, dacă nu ai înțelepciunea să te retragi discret și onorabil în cârjele tale, te împodobești cu un ridicol ireproșabil. Fudulia stârnește reacții tot mai dure în timp ce calitățile de încasator devin tot mai șubrede.
La finalul anului trecut, atunci când tot mai multe cluburi solicitau să nu se mai joace încă o etapă a returului, a apărut zvonul că doar cei din federație să încăpățânează să impună programul dinainte stabilit. Propagandiștii din presă care acționau într-o notorie complicitate cu președintele ligii au trecut la treabă. Unul dintre aceștia, mai fanatic în apucătură, a lansat un atac furibund la adresa lui Victor Pițurcă. Zicea umflatul furiei oarbe și bine stipendiate că selecționerul ar fi cel care, obtuz și dictatorial, impune programul competițiilor interne. Că selecționerul acționează discreționar, sprijinit fiind de Mircea Sandu. Minciuna a fost repede demontată, tocmai dinspre federație venind decizia întreruperii competiției. În urma dezvăluirilor incendiare și mincinoase în același timp rămâneau însă niște întrebări. Cine și de ce a pus la cale acea propagandă derutantă. Răspunsurile, intuite de altfel încă de atunci de către cei care știu să descifreze relațiile din fotbalul nostru, au fost confirmate ulterior de alte ieșiri în decor ale împricinațiilor.
Dumitru Dragomir, încercând să deconteze prin merite prezența sa în fruntea LPF, tot declara cu emfază că avem un campionat puternic rău de tot. Al dracului de puternic. Lua el în calcul parcursul meritoriu în cupele europene realizat de CFR și de Steaua. De sosul consistent al mediocrității în care înota plutonul majoritar al ligistelor făcea o duioasă abstracție. Dimpotrivă, Victor Pițurcă, vorbea despre o altă realitate. Și anume că este greu să inventezi o echipă națională competitivă când nu ai așternutul unui campionat puternic și când nici jucătorii care activează în străinătate nu mai au numele de altădată. Replica lui Dumitru Dragomir s-a înfiripat din observații asupra selecției capricioase de care s-ar fi făcut vinovat Victor Pițurcă. Sigur, Dragomir vorbea în calitatea sa de specialist irefutabil. Numai că făptașii autentici ai fotbalului știu cât de meseriaș e gradatul de la ligă. Chiar și martorii fără pretenții certificate formal sunt capabili să distingă între postură și impostură. Diferențiere din care Dragomir pierde dar, după cum spuneam, nu se predă.
Ultima bosumflare a gradatului a fost generată de un eventual refuz al slecționerului de a-l mai accepta în preajma naționalei. Și zice Dragomir despre Pițurcă. M-a dezamăgit rău de tot. L-am lăudat mult timp. Dar nu vedeți că nu mai vorbește nimeni despre el. Merg cu naționala unde vreau eu. Păi cine să mă oprească să urc în charter? Până una alta eu sunt primul vicepreședinte al federației.
Așa o fi. Dar dacă facem diferența între angajații fotbalului și făcătorii fotbalului aflăm și cine-i Pițurcă, aflăm și cine-i Dragomir. Dezavantaj, Dragomir. Mare dezavantaj. Mai ales când o altă voce autorizată, Gică Popescu, afirmă, ca și selecționerul, că avem un fotbal mai slab ca niciodată.
