Mondialul brazilian pare că etalează tot mai mult o variantă de uzură a acelui fotbal pe care l-am văzut jucându-se de-adevăratelea doar prin fazele finale ale competiţiilor europene intercluburi. Liota adunată pe sistem blatterist la acest turneu final mototoleşte vulgar, cel puţin în faza grupelor, ideea întrecerii supreme. Calitatea gripată a multora dintre meciurile derulate până acum nu afectează însă audienţa evenimentului. Fiindcă doar cusurgii rămân în tristeţea exigenţei absolute. Noi, muritorii de rând, acceptăm de bună voie răsfăţul curiozităţii. Și nu ne prinde rău. Deoarce chiar şi fotbalul cotonog are atârnări anexe care au darul de a ne stârni la râs.
Fotbalul mondial ne-a ajutat să aflăm că mausoleul TVR rămâne totuşi o instituţie frecventabilă. O instituţie asupra căreia formolul blatterului a avut efecte miraculoase. Fiindcă numai un miracol putea trezi la viaţă obiceiuri şi personaje pe care le credeam parcate în eternitate.
Bucuria prăfuiţilor care anunţau că TVR-ul a reuşit să călărească din nou audienţele a fost pur şi simplu seducătoare. Aflam astfel că, de această dată, micii şnapani au cheltuit banii pe marfă ca lumea. Că nu s-au mai rispit sume fabuloase pe şpăgi şi producţii de fundul curţii. Dar chibzuinţa nu are totuşi metraj corespunzător la TVR. Diriginţii instituţiei, pentru a rămâne în continuare aşa cum îi ştim, au angajat şi cheltuieli reclamate mai mult de vinovate complicităţi decât de stricta necesitate. Prea mulţi şi culţi cei trimişi la faţa locului, prea zaharisiţi înlocuitorii contra-cost care au rămas în bătătura TVR.
Nu stau să inventariez perlele din transmisiile plecaţilor. Mă rezum la a remarca faptul că Dumitru Graur este exemplar în decontarea colaborării de care s-a lipit. Când rămâne la nivelul propoziţiei, recunoscutul creator al unor perle celebre, nu se încurcă prea tare. Informează corect că Hitzfield este antrenorul Elveţiei, că este neamţ şi că are 65 de ani. Când se aventurează spre spuneri în fraze, e mai greu. Discursul îi iese mai buclat decât bucla de pe creştet. Dar nu la fel de ordonat. Deoarece coafeza, spre deosebire, e meseriaşă. Ea nu ne anunţă niciodată că ”urmează să suţină următoarele meciuri în zilele care urmează” şi nici că ”Uruguay pleacă acasă datorită faptului că a pierdut absolut meritat”.
De-asta spun că nu este cazul să ne încruntăm când fotbalul cel mondial mai dă prin gropi. Deoarece chiar şi fotbalul cotonog are atârnări anexe care au darul de a ne stârni la râs. Uitaţi-vă, aşadar, la TVR!