Punctul pe Ei. L-aș vrea dus pe Victor Pițurcă de la națională

Contestatarii lui Victor Pițurcă, cei mulți și culți, au trăit momente de grea apăsare după victoria echipei naționale în Grecia. Porniții împotrivirii au rămas cu vorba-n ei fiindcă era prea de vacă să înjure chiar și o reușită. Acum se simt însă cu mult mai bine. Remiza din meciul cu Ungaria i-a uns pe suflet, constituindu-se în purgativul unei consistente descărcări viscerale. Pentru majoritarii competențelor absolute totul este de-acum foarte clar. Selecționerul este catastrofic, selecționerul este singurul vinovat pentru toate nerealizările cu care se confruntă fotbalul românesc. Iar șansa de a obține din nou succesuri după succesuri nu va apărea decât atunci când Victor Pițurcă va părăsi echipa națională. Așa cum s-a întâmplat și atunci când Răzvan Lucescu i-a luat locul actualului selecționer.

Emeric Ienei, prin declarațiile sale, a făcut notă discordantă cu mulțimea specialiștilor irefutabili. Emeric Ienei nu s-a lăsat impresionat de vuietul popular și a susținut că Pițurcă nu a greșit în alegerea partiturii pentru meciul cu Ungaria. Știindu-l din fotbal, aș fi fost tentat să cred în spusele lui Ienei. Dar am pus ușor frână pornirii mele atunci când am ascultat zicerile lui Dumitru Dragomir despre meciul cu pricina. Nu știu cât gândește Mitică fotbalul. Însă maniera fudulă în care bătrânul scornicist își etalează belșugul de competență este pur și simplu impresionantă. Și cum să nu te lași sedus de acest personaj mai mult pălărios decât căpos când un alt mare docent al fotbalului, un oarece m.maronică, îi ținea isonul cu harnică neghiobie.

Fotbalul gândit de Emeric Ienei rămâne într-un trecut căruia îi duc dorul. Prezentul aparține fotbalului glumeț promovat de Dragomir și ghilabadiștii care-i țin isonul. De aceea spun că și eu l-aș vrea dus pe Victor Pițurcă de la națională. Dar nu pentru că nu-i apreciez lucrarea. L-aș vrea dus pentru că numai astfel s-ar convinge și mulțimea competenților de duzină că nu un selecționer sau altul se fac vinovați de starea în care a ajuns fotbalul românesc. Iar adevăratele cauze ale decăderii nu pot fi identificate câtă vreme nu facem altceva decât să inventăm țapi ispășitori.