Cultura mare rodește din plin la FRF. Producția de japiță la hectar bate record după record. Și nici nu putea fi altfel câtă vreme acest CAP a încăput pe mâna unor destoinici cooperatori. Stahanovistul burlean dă-n clocot, subalternii îi țin isonul cu aleasă inconștiență, iar ăl mai tare dintre Chivorchieni n-are nimic împotrivă. Admiră cu dragoste tătească lucrarea fătălăilor născuți din mânării febrile.
Hărniceala care-l remarcă pe politrucului șef de la FRF nu poate avea decât o singură explicație. Este posibil ca băiatul ăsta să se fi trezit cândva cu noaptea-n cap. Și, de-atunci, așa a rămas. Întunericul nu i-a mai părăsit tărtăcuța. O altă justificare nu găsesc lejerității cu care președintele FRF colindă prin fel de fel de acțiuni tembele. Lansarea pe piață, sub titulatura de imn al echipei naționale, a unei strigări muzicale oarecare reprezintă o gafă pe care numai proștii foarte proști o pot inventaria la categoria... succesuri.
Creația trupei Iris (sper să-i ierte Crsti Minculescu pe foștii săi colegi de scenă) poate împroprietări oricând un repertoriu suportericesc. Ei, suporterii, își pot asuma responsabilitatea nuanțelor musolinice sau celor vulgare incluse în textul respectivei cântări. Dar când șeful unei federații naționale girează o asemenea creație, când șeful unei federații naționale numește imn o asemenea creație, e de rău. Fiindcă un asemenea șef împovărează cu responsabilități inacceptabile instituția pe care o conduce. Iar când federația va fi judecată pentru asemenea gesturi, scuza prostiei individuale nu mai reprezintă circumsanță atenuantă. Îndemnul ”pe ei, pe mama lor”, chiar și nerostit, va funcționa și împotriva fotbalului românesc, atunci cândel va fi judecat.
Gafa lansării ”mamei lor” la FRF a fost acompaniată și de zicerile altui ghilabadist al fotbalului. Un oarecare Doru Isac, sivist de-al burleanului, și-a împodobit emanațiile cu niște atacuri jegoase la adresa lui Gică Hagi. Dar nu vom comenta zicerile unui nimic. Rămân la părerea că maidanezii nu trebuie eutanasiați. Chiar dacă uneori ei își mai ascund treaba prin preajma unor statui.