Punctul pe Ei. Marea palicăreală dinaintea dublei cu Grecia

Ne-am obișnuit cu gândul. Fiindcă n-avem încotro. Trebuie s-o dăm cu grecii, parte-n parte, la ei și la noi, pentru calificarea la turneul final al CM. Până la fotbalul de-adevăratelea mai este însă timp de pus la cale. Timp pe care angajații faptei n-au decât să-l cheltuie cum or ști ei mai bine și după cum îi duce capul. Dar nici așteptarea ălorlalți, a marginalilor, nu se consumă sub amenințarea plictisului. Fiindcă suntem dați dracului atunci când ne prinde microbul dezbaterii, atunci când risipim dezinvolt cele mai nebănuite competențe și senzațional cât cuprinde. Ca să nu mai spun că n-am recunoaște niciodată, pentru nimic în lume, că suntem victimele unor pogoane de pricină. Mai toți se dau partizani ai izbândei românașilor. Dar, pe blat, lichelele se roagă pe invers. Fiindcă, altfel, ar fi nevoite ele să recunoască și ceva merite ale unora care le cam deranjează fudulia.
   
Zvonul majoritar consumă varianta șansei nemaipomenite cu care sorții au cadorist România. Ne păcălește ideea că am fi mai palicari cu grecii. Că am mai fost și noi pe la gârla lor, că ar mai fi venit și ei pe la gârla noastră, că uite-așa, din prietenie în prietenie, am putea să-i păcălim pe sirtakiști la umbra nebăgării de seamă.

Hagi, asemeni multor oameni care nu parazitează fotbalul, nu se-mbată cu apă chioară. El zice că va fi greu. Că va fi foarte greu fiindcă grecii se-nchid bine. Iordănescu, mai zglobiu ca niciodată, spune că va fi doar puțin mai greu decât cu Estonia, că doar cu Feroe ar fi mai ușor decât cu grecii. Pe gheneral nu-l mai strânge de nici un fel cașcheta atunci când resposabilitatea este a altora. Fără să vrea Dragomir a fost cel mai simpatic. Omul se dă în bărci cu dezinvoltura negânditorului. Într-una din zile, pe la prânz, băga avertismente pricepute rău de tot. Zicea la Sport.ro că ar fi preferat Croația, Ucraina sau chiar Portugalia. Fiindcă palicarii ar fi ăi mai tari din careul primei urne. Apoi, pe seara, pe un post al lălăielii folclorice, s-a răsucit. Explicabil. Fiindcă deborda în compania unui bulanovici care-l iubește sufocant pe selecționer. Și trebuia să-i ducă pe greci în poziția de niște neica nimeni. Pentru ca în eventualitatea unei ratări a barajului să-i poată cere capul lui Pițurcă. Mare boher, mare caracter nea Mitică. Sau altfel spus, ca într-o populară reclamă, două lichele într-una singură.

Sunt mulți cei care dau vântul la deal prin ale fotbalului. Și mai mulți sunt cei cărora le place să fie majoritari, să defileze în turmă. Eu merg pe mâna celor puțini, a celor care au toate țiglele pe casă. De aceea cred că noi și grecii suntem cam prin aceeași zonă a fotbalului. Or, în astfel de situații, într-un astfel de șah, câștigă cel care va muta mai inteligent, cel care va reuși să-și surprindă adversarul. Aici se face diferența. Și, ca suporter, îmi doresc ca la final să nu fim noi în poziție de mat.