Pot fi de acord, fără să fac nici un efort, că selecționata Trinidad Tobago reprezintă un partener de antrenament extrem de amical. Dar nu cred că antrenamentul pe care și-l propune astăzi naționala noastră poate fi tratat atât de lejer. Pentru că nici noi nu suntem cine știe ce zmei. Pentru că și noi ne străduim să încropim o națională cât de cât competitivă dintr-un fotbal cel puțin mediocru. Și foarte prost gospodărit. De aceea cred că tratarea de foarte sus a naționalei Trinidad Tobago, fără să privim spre propriile metehne, nu acuză decât o fudulie păguboasă.
Sâmbătă am urmărit finala Cupei României. Meci frumos. De fotbal. S-au bucurat în final ploieștenii. Clujenii au rămas în tristețea unui an competițional sub pretențiile suporterilor locali. Neutrii, printre care m-am numărat și eu, aveau o altă observație. Doar patru fotbaliști români au fost titularii finalei de sâmbătă. Cam aceasta ar fi oferta pentru națională a celor două echipe.
Craiova și Timișoara nu mai pot oferi nimic. Rapidul și Universitatea Cluj sunt în retrogradare certificată, deocamdată, regulamentar. Dinamo și Oțelul Galați sunt înscrise și ele, din cauza conflictelor interne, în zona unei degringolade periculoase. Chiar și Steaua, campioană care stă bine cu fotbalul, trebuie să facă față unor accentuate deranjuri comportamentale. Dacă la toate acestea mai adăugăm și faptul că joaca de-acasă propune tot mai greu fotbaliști pentru alte campionate ale Europei, ne putem asuma un diagnostic realist și deloc încurajator. Și, realiști fiind, trebuie să ne recunoaștem slăbiciunile și să nu mai etalăm atitudini de superioritate grețoasă care nu au nici o justificare.
Naționala României joacă astăzi pe Național Arena. Și-atât! Meci foarte interesant pentru noi. Suntem curioși să observăm dacă suntem capabili să inventăm șanse de calificare la un nou turneu final.
Citește pe Antena3.ro

