Punctul pe Ei. Recunoaște Băsescu prostituția prezidențială?

Elena Udrea a reușit să-l scoată din nou la tablă pe Traian Băsescu. Observațiile femeii referitoare la bărbătușii care la greu se ascund pe sub mese l-au lucrat la orgoliu pe fostul cambuzier al Cotrocenilor. Așa că fericitul bunicuț a decis să renunțe la precauții, s-a proptit în țanțoșeala sa de lider comunal, a părăsit strâmtoarea familială în care vremelnic se refugiase și a participat la claca congresistă a pempiștilor. Și-atât i-a trebuit! Provocat de atmosfera caldă, tovărășeașcă, de ovații și hărniceala aplaudacă a onoraților coopartinici, Traian Băsescu s-a dedat din nou la discurs. Numai că perspectivele sumbre care-l persecută în ultimul timp au împovărat declarațiile împricinatului cu gafe de toată frumusețea. A lovit atunci când încerca să protejeze, a acuzat atunci când dorea să scuze, a spus adevărul atunci când dorea să lustruiască minciuni cu recunoscuta-i tehnică de bătrân securist.

Traian Băsescu a afirmat că fratele Mircea nu este decât victima unei înscenări. Dar recunoaște fratele șef că în cadrul acestei ”înscenări” banii au circulat pe la fratele inculpat fără bilet de călătorie: ”Era vorba că la el (la Mircea – n.n.) au ajuns ca să dea înapoi, de la un domn, doar 250 de mii de euro”. Trec peste formularea sublimă și logica impecabilă. Este însă clar că fratele fostului președinte era parte activă și nu doar victimă a respectivei ”înscenări”. Iar când 250 de mii de euro reprezintă pentru cineva DOAR 250 DE MII DE EURO, acel cineva poate fi considerat, cu certitudine, cel mai cinstit dintre cinstiții neamului.

Referirile lui Traian Băsescu la necazurile Elenei Udrea merită trecute cu vederea. Nu-mi permit eu să cotonogesc duioșiile sau sentimentele înălțătoare care au înobilat relația dintre cei doi. Dar, tocmai pentru că sunt un sfios, mi s-a părut gravă ușurința cu care Traian Băsescu a zburdat de la cazul Udrea la jurnalismul de prostituție. Nominalizată în acest sens fiind Antena 3. De ce mi se pare grav? D-aia! Pentru că prietenii, neprietenii și chiar dușmanii anteniștilor recunosc la unison că respectivul post a acordat o atenție deosebită tocmai marelui freamăt din interiorul și din preajma instituției prezidențiale. Păi, în aceste condiții, a considera jurnalism de prostituție jurnalismul preocupat în mod deosebit de Cotroceni nu înseamnă nimic altceva decât să recunoști, pe proprie răspundere, prostituția politică la cel mai înalt nivel. Eu nu-mi permit o asemenea cutezanță. Nu-mi permit să afirm despre Cotroceni că ar fi fost un bordel al politicii. Dar, ca votant de rând, trebuie să îi acord credit lui Băsescu.