Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Comisia de disciplină a LPF a transpirat asiduu în rigoare și conștiinciozitate. Onorații comeseni ai respectivei instituții s-au dedat recordului de a-și chinui deplina responsabilitate vreme de vreo cinci ore. Judecarea evenimentelor din Giulești merita un așa sacrificiu. Fiindcă și fotbalul ăsta al nostru trbuie să salveze prin ceva. Iar dacă prestația cramponaților este încărcată de lehamite sau neputință, dacă în competiție nu mai dibui sâmbure de performanță, dacă fotbalistul este condamnat la batjocură, măcar scandalurile să mai anime existența becisnicilor din fenomen.
Sentințele comisiei au stârnit, ca de obicei, revolta împricinaților. Chiar dacă aceste sentințe nu au decât un șubred termen de garanție, adică până la licitările de la comisia de apel, revolta trebuie să funcționeze. Fiindcă acesta-i ritualul. Și tot ritualic este tonul reproșurilor. Cei mai puțin vinovați dau glas amărăciunii pe ton scăzut spre tăcut. Vria maximă aparține tocmai acelora care îngrașă până la obezitate scandalurile din fotbal. Fiindcă la altceva nici că se pricep.
Rapidul, în calitate de club organizator, a luat-o rău de tot. În condiții de normalitate am comenta sancțiunile cu care s-au ales giuleștenii ca fiind firești și chiar regulamentare. Realitatea de fapt transformă însă seriozitatea în comicărie. Afirmația are în vedere, în primul rând, amenzile aplicate clubului Rapid. Jandarmeria a acționat corect împotriva vinovaților nominali. Corectă pare și amenda de 60.000 pe care jandarmeria a aplicat-o clubului Rapid. Fiindcă jandarmeria nu are obligația să țină cont de ofurile financiare ale fotbalului. Comicăria apare atunci când comisia de disciplină a LPF supralicitează, aplicând clubului Rapid o amendă de 70.000. Comicărie sau cinism! Fiindcă cetățenii de la ligă, adică cei care trăiesc pe spinarea fotbalului, au ignorat total situația financiară a clubului. Ei practică japca amenzilor din care trăiesc grețos fără a ține cont de faptul că fotbaliștii de la Rapid mor de foame. Dar nu mă mir dacă am în vedere faptul că fotbaliștilor nu li se face niciodată dreptate pe la comisiile ligii.
Cetățenii de la ligă s-au gândit totuși și la sărăcia copoșilor. S-au gândit însă abia după ce și-au luat dreptul. Ei nu au obligat clubul la deplasări costisitoare prin suspendarea terenului. Au lăsat Rapidul să joace în Giulești. Dar fără spectatori. Fără ăia care-l trimiteau pe Mitică la brutărie. Asta, da sancțiune! Fiindcă în Giulești mai vin spectatorii. Mă întreb însă ce ar fi însemnat o astfel sancțiune pentru multe alte cluburi din ligă care, oricum, joacă cu tribunele aproape goale. Și mai întreb, fără pretenția de a primi vreun răspuns, dacă nu există sancțiuni și pentru cei care au pus la cale fotbalul care a zgornit spectatorii de pe stadioane.
Revenim la sancțiuni și reacții. Rapidul și-a luat-o rău de tot. Dar dinspre Giulești nu se prea aud scandările revoltei. Deficitul de zgomot este compensat însă, cu generozitate, dinspre saivanul lui Gigi. Iar prim-solist este, desigur, decorticatul șef. Nu-i mai spun pe nume pentru că numele său sună deja a înjurătură. Trăirile de pacient ale respectivului sunt evidente. El susține în continuare că e cuminte, că-și taie unghiile și se spală pe dinți, că nu-i miroase așternutul și folosește deodorant împotriva mirosului degajat de jegul uman. Iar susținerile sale nu pot fi combătute de nici un argument. Nimeni nu-l poate convinge pe pacient că minte cu nerușinare. Fiindcă argumentele funcționează într-o logică și într-o realitate pe care diagnosticul respectivului le refuză cu încăpățânare.
