Puterea excesivă e abuz garantat. Şi invers

Există Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism (DIICOT), separat de DNA, in cadrul PICCJ. N-ar fi cazul ca această atomizare a competenţelor şi a posibilităţii de abuz de putere să inceteze? Firesc ar fi ca DNA şi DIICOT să fie una şi aceeaşi structură. E mai periculoasă corupţia decăt terorismul? E crima organizată mai puţin ameninţătoare? Se impune sistarea oricăror diferenţe şi privilegii intre procurorii anticorupţie sau cei antiterorism. Inclusiv Comisia Europeană să fie atentă la umflarea peste măsură a unei instituţii.

Dezvăluirile din Gardianul privind interceptările telefonice făcute la Direcţia Naţională Anticorupţie ar trebui să zgălţăie din temelii sistemul judiciar romănesc. Intr-o ţară europeană cu lungă tradiţie democratică, un astfel de subiect generează dezbateri politice, comisii de anchetă şi audieri pe bandă rulantă. Mi-e teamă insă că greaţa ce a cuprins Romănia, indiferenţa cronică, neprofesionalismul politicienilor, lipsa unei reale opoziţii politice şi nu in ultimul rănd vacanţa de vară işi vor pune amprenta asupra acestui subiect arzător.


Din stenograma publicată de colegii de la Gardianul am aflat că DNA apelează la platforma tehnică a SRI, dar toate redările şi alte operaţiuni sunt făcute de procurori. Motivaţia procurorilor, una de-a dreptul stupidă, era aceea de protejare a confidenţialităţii datelor. Dar SRI ce este, o tarabă cu informaţii? Nu e tot o instituţie ce funcţionează secret şi operează cu secrete de stat? Sau serviciul secret o fi vreun cuib de corupţie in care nu poţi avea incredere?


Ca orice instrument de putere statală absolută, DNA face insă şi interceptări proprii. Acest fapt a fost deja recunoscut public. Cine a aprobat achiziţionarea unei astfel de aparaturi? In baza cărei legi? Cine controlează instituţia pentru incălcarea temporară a unor drepturi şi libertăţi?


Autoritatea naţională pentru realizarea interceptărilor telefonice este SRI. Toate instituţiile care instrumentează dosare de siguranţă naţională trebuie să facă operaţiunile de interceptare telefonică prin tehnica SRI.


In cazul DNA sunt mai multe probleme ce ţin de etică şi de legalitate. Legea spune că serviciile de informaţii şi alte structuri specializate apelează la procurorul general al Romăniei pentru a da un verdict in cazul cererilor de interceptare. Dacă procurorul general e de acord, dosarul este susţinut la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, in faţa unui judecător anume desemnat. Şi astfel se obţine autorizarea legală pentru interceptări telefonice şi de altă natură a uneia sau mai multor persoane pentru o perioadă determinată.


In cazul DNA, procurorii işi cer intre ei permisiunea de a intercepta pe cineva? Aceasta e o neregulă gravă. A doua e următoarea. La SRI se apelează doar pentru convorbirile telefonice. Pentru interceptări ambientale, in care se inregistrează cu o servietă sau altceva, ce fel de acoperire legală are DNA? Cine ii dă aprobare? Cine controlează aceste operaţiuni sensibile? Consiliul Suprem al Magistraturii, cel care prin lege e desemnat să controleze DNA, nu s-a inghesuit deloc la acest demers.


In heirupul integrării europene, crearea PNA, apoi DNA s-a făcut cu o grămadă de concesii. S-a mers chiar pe sărmă, la marginea legii, din nevoia imperativă de a satisface ordinele venite de la Bruxelles. DNA este un stat in stat, un fel de copil genial, dar şi puţin tembel al Parchetului de pe lăngă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PICCJ). Sunt foarte multe semnale privind abuzurile procurorilor anticorupţie in timpul anchetelor. Sub deviza combaterii acestui flagel nenorocit se incalcă drepturi elementare. Ba mai mult. Destule dosare cu nume grele au picat in instanţă din viciu de procedură. Adică din incompetenţa instrumentării cazului de către procurorii de caz. Avem şi un precedent grav, al declarării unei proceduri de anchetă drept neconstituţională. Curtea Constituţională, cea mereu apropiată de şeful statului, i-a dat dreptate şi vinovatului de serviciu, Adrian Năstase.


Dintr-o altă statistică mai aflăm că peste 50 la sută din persoanele interceptate de DNA nu au fost găsite vinovate. Aici există un lung şir de suspiciuni, pentru că nu putem face abstracţie de comenzile politice care vin, in toate regimurile, spre procurori. Dacă acest organism s-a creat la presiunea UE cănd nu eram membri, cred că a venit vremea unui bilanţ. Lupta trebuie continuată, dar cu metode pur europene şi respectănd draconic legea şi drepturile celor anchetaţi. Aşa e in UE şi noi suntem in club. Â


Există Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism (DIICOT), separat de DNA, in cadrul PICCJ. N-ar fi cazul ca această atomizare a competenţelor şi a posibilităţii de abuz de putere să inceteze? Firesc ar fi ca DNA şi DIICOT să fie una şi aceeaşi structură. E mai periculoasă corupţia decăt terorismul? E crima organizată mai puţin ameninţătoare? Se impune sistarea oricăror diferenţe şi privilegii intre procurorii anticorupţie sau cei antiterorism. Inclusiv Comisia Europeană să fie atentă la umflarea peste măsură a unei instituţii. In Romănia, tradiţia instituţională ne arată că acolo unde e prea multă putere abuzul e garantat.