Jurnalul Naţional a fost primul ziar din România care a anunţat că se lucrează un dosar de spionaj şi trădare pe numele miniştrilor (la acea dată) Şereş şi Nagy. Şi tot noi am publicat, în premieră şi în exclusivitate, fără a le comenta, stenogramele unor convorbiri telefonice, devenite ulterior faimoase, purtate între Stamen Stancev şi oficialii guvernamentali care, ulterior, aveau să fie arestaţi şi/sau trimişi în judecată
PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNIJurnalul Naţional a fost primul ziar din România care a anunţat că se lucrează un dosar de spionaj şi trădare pe numele miniştrilor (la acea dată) Şereş şi Nagy. Şi tot noi am publicat, în premieră şi în exclusivitate, fără a le comenta, stenogramele unor convorbiri telefonice, devenite ulterior faimoase, purtate între Stamen Stancev şi oficialii guvernamentali care, ulterior, aveau să fie arestaţi şi/sau trimişi în judecată. Cînd ne-am apucat să comentăm cazul, am fost – fatalitate – tot primii care s-au îndoit public de temeinicia acuzaţiilor. Logica simplă ne spunea că, într-o lume normală, dacă vinzi o societate comercială uneia similare din străinătate şi obţii cei mai mulţi bani din istoria privatizărilor, poţi fi felicitat, eventual premiat, dar în nici un caz acuzat de trădare.
Timpul a curs ca nebunu’, doi înalţi funcţionari ministeriali şi doi consultanţi străini au făcut nişte luni bune de puşcărie, iar doi miniştri şi-au pierdut portofoliile, şi-au nenorocit carierele, şi-au boţit imaginea publică şi fac obiectul unor nesfîrşite dezbateri privind justeţea (ne)urmăririi lor penale. Dosarul poreclit solemn "spionaj şi trădare", bomba politică declanşată de aprigul procuror Nastasiu, s-a spart în două: unul pe siguranţă naţională (rămas la DIICOT) şi altul pe corupţie (trecut la DNA).
Astăzi, tabla de şah a personajelor din povestea cu agenţi secreţi şi patrioţi la vînătoare de bandiţi arată uşor mişcată. Şereş, devenit secretar-general al partidului care l-a făcut şi ministru, e unicul rămas în prim-plan, dar a intrat – la pachet cu liberalul Păcuraru – în topul senatorilor răi. Nagy trage din greu pentru oligarhul maghiar drag preşedintelui Băsescu. Mucea şi Donciu, cînd nu se caută la nervi, se tîrăsc prin tribunale şi tîrăsc după ei filatorii unor servicii secrete care l-au făcut scăpat pe Hayssam. De Benyatov nu ştiu nici vîntul, nici pămîntul. Stancev şi-a recuperat rezidenţa de Monaco, iar cînd nu zburdă prin lumea largă trece prin România, dă bineţe procurorilor şi se ocupă de proaspăta lui investiţie, băruleţul cu bulgari cîntători live din buricul Capitalei. Iar Nastasiu – primul procuror din istorie care a făcut cerere scrisă pentru eliberarea celui pe care-l băgase la beci – e ignorat de protectorii săi politici. Altădată anchetator favorit al chiriaşului de la Palatul din Deal, fălosul bănăţean, luat la goană cu strigături de superiorii ierarhici şi urgisit de subit verticala Kovesi, îşi plînge amarul pe la radiourile şi televiziunile mogulilor pe care i-a ascultat şi instrumentat odinioară.
Cît despre cele două dosare, aici e deranjul mare. Cel cu Geimşi Bonzi, criminali organizaţi şi terorişti e într-o perpetuă lucrare, de strigă coana Macovei pe youtube, laolaltă cu bolnava de meserie Culcer, că a fost ministreasă într-o ţară de ciorditori de la naştere pîn’ la îngropăciune. Celălalt, dedicat endemicei corupţii care ar fi îndemnat nişte oameni aproape serioşi să-şi trădeze neamul şi ţara, s-a fîsîit. Pur şi simplu, procu(rato)rii DNA n-au mai găsit nici măcar o corupţie mică şi mijlocie. Niente, cum ar zice ministrul Maroni, care l-a dat în primire pe Jucător că-s blat la amprentări. Dat fiind că primul dosar e încă-n vigoare şi întreţine viu focul din sufletele candide ale colivăreselor şi deontologilor cu state de plată portocalii, avem de-a face cu o trilemă existenţială. Ori nişte proşti au trădat gratis din pasiune, ori nişte şmecheri au trădat pe bani şi nişte proşti n-au fost în stare să-i prindă, ori un şmecher a dat ordin unor proşti să facă un dosar penal politic şi azi şi-a luat mîna de pe ei. Voi ce credeţi?