x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Dezamăgiri naţionale

Dezamăgiri naţionale

de Radu Tudor    |    02 Oct 2008   •   00:00
Dezamăgiri naţionale

E foarte trist ce se întâmplă acum în domeniul Apărării, cu atât mai mult cu cât se pregăteşte lansarea celui mai important proiect din istoria achiziţiilor militare româneşti. Cred însă că va fi şi el amânat, pentru că n-am cum să accept ideea că vor fi angajate la cheltuială patru miliarde de euro pentru noul avion de luptă multirol, când tu, guvern, nu eşti capabil să plăteşti câteva sute de milioane pentru contracte în derulare.

Lansarea programelor de guvernare ale principalelor partide care au guvernat Ro­mânia din ianuarie 2005 mi-a lăsat un gust amar. Lipseşte în mod fundamental din documentele PNL şi PD-L o preocupare minimală pentru apărarea naţio­nală. Studiind oferta lor, am constatat cu tristeţe că cele două partide care încă for­mează Alianţa Dreptate şi Adevăr func­ţionează ca un organism cu un organ lipsă.  Dreapta nu simte deloc acest do­meniu şi a demostrat-o cu vârf şi îndesat în aceşti patru ani.  

Rezumatul programului liberal e o broşură cu şapte priorităţi. Pe nici unul din cele şapte locuri nu se află apărarea naţională. Ar fi trebuit să fie. Pentru că, de patru ani, bugetul apărării a fost batjocorit, tăiat şi împins la o limită ruşinoasă pentru angajamentele României. Din 2,38 la sută cât ne-am angajat la Cartierul general al NATO, acum avem 1,49.

În momentul de faţă, deficitul de plată al Ministerului Apărării pentru diverse proiecte de înzestrare e de peste 600 de milioane de euro. Companii care au câş­tigat licitaţii acum doi-trei ani stau pe la uşa săracilor din minister, cerând de po­mană ce li se cuvine.

Domeniul înzestră­rii mili­tare este în maximă suferinţă. Prin mo­dul în care este el tratat afec­tea­ză capacitatea naţională de apărare şi produce deficienţe grave în privinţa asigu­rării securităţii noastre sau a contribuţiei colective la securitatea NATO.  

Ignoranţa liberalilor în domeniu este dovedită şi de faptul că, din martie 2007, Ministerul Apărării nu are un secretar de stat pentru înzestrare. Adică exact acel sector despre care toată lumea e unanimă în a spune că e catastrofal.

Participăm în teatrele de operaţiuni din Balcani, Afganistan, Irak. Vrem să ne proclamăm al şaptelea stat european ca grad de dezvoltare. Avem pretenţii foarte mari, dar, când vine vorba de a consolida sectoare strategice pentru atingerea acestor obiective, tragem cu săgeţi liberale strâmbe la o ţintă mult prea îndepărtată. E foarte trist ce se întâmplă acum în do­meniul Apărării, cu atât mai mult cu cât se pregăteşte lansarea celui mai important proiect din istoria achiziţiilor mili­tare româneşti. Cred însă că va fi şi el amâ­nat, pentru că n-am cum să accept ideea că vor fi angajate la cheltuială patru miliarde de euro pentru noul avion de luptă multirol, când tu, guvern, nu eşti capabil să plăteşti câteva sute de milioane pentru contracte în derulare.
E ruşinos şi revoltător.

Nu ştiu ce explicaţii vor oferi liberalii lui Tăriceanu în campania electorală an­ga­jaţilor (cam 100.000) ai celei mai po­pulare instituţii de stat româneşti, conform tuturor sondajelor.

Ce argument de bun-simţ poţi să invoci la tăierea consistentă a bugetului Apărării, când PIB-ul a crescut cu peste 30 de miliarde de euro în patru ani?

Dacă s-ar discuta serios despre nivelul de pregătire şi starea de operaţio­na­­lizare la toate categoriile de forţe, pro­babil s-ar declanşa o stare de panică. Adău­găm la acestea şi un procent de 85 la sută al tehnicii militare depăşite fizic şi moral, potrivit unui document oficial. Singurul răspuns oferit de PNL a fost un ministru ca Meleşcanu, privit cu simpatie în sistem şi apreciat pentru competenţa sa politică. Dar neputincios în a cere cole­gilor de cabinet mai mult respect pentru Armată.  

Aliaţii din PD-L le-au ţinut isonul  liberalilor, expediind capitolul apărare naţio­nală pe undeva pe la sfârşitul unui document de 200 de pagini, cu exprimări generale şi fără conţinut concret. Nici conducătorul lor de drept, Traian Băsescu, în calitate de preşedinte al CSAT, nu poate fi exonerat de starea jalnică financiară şi de înzestrare în care se află apărarea naţională. Singurul lider democrat, care avea un cuvânt bun de spus în acest domeniu, s-a retras scârbit la Reşiţa.

Cine va prelua guvernarea după 30 no­iembrie, indiferent cum se numeşte, are obligaţia de a reda sectorului apărării na­ţionale demnitatea pe care o merită. Suntem de patru ani în NATO şi aliaţii noştri aşteaptă cam demult să ne asu­măm modernizarea acestui domeniu vital.

Kremlinul zăngăne armele războiului la apro­pierea frontierei noastre estice. Au cel mai mare arsenal lăsat de fosta Uniune Sovietică la 150 km de graniţa noastră.

Rusia e prea aproape de noi, geografic vorbind, pentru a ne permite relaxări suspecte, care dau satisfacţie băieţilor din Est. Pe mâna unora de aici, de la noi.

×
Subiecte în articol: editorial