Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ce bine e in burta mamei! Te trezesti dintr-odata acolo. La inceput, nu intelegi ce se intampla cu tine. Nu intelegi nici macar faptul ca existi. Ai avea, dac-ai intelege, tot dreptul sa fii suparat, intrucat nu te-a intrebat nimeni daca vrei asta. Puteau sa-ti spuna. Sa te intrebe, cel putin, si sa-ti explice pe intelesul tau ce inseamna un asemenea lucru. Faptul de a exista, adica.
N-ai ce sa mai faci insa. E prea tarziu. Si apoi, daca ti-e bine, de ce si, mai ales, pe cine sa te superi? Existi, fara ca lumea sa existe pentru tine. Nici tu pentru ea! Poate tocmai d-asta ti-e bine.
Nimic din ceea ce inseamna oamenii nu pare sa-ti starneasca interesul. Iti sunt cu totul straine plansul, tristetea, singuratatea, frica, tradarea, minciuna, abjectia, dragostea.
In mod sigur si din cauza aceasta iti este atat de bine.
Te simti fericit si liber in burta mamei tale. De afara s-ar putea crede ca te afli intr-un fel de inchisoare. Dar tu stii cel mai bine cum este. Si este, intr-adevar, bine. N-o sa te mai intalnesti niciodata cu atat de multa fericire. Si cu atat de multa libertate. Nici pe pamant. Nici in cer. Niciunde.
Inca nu stii. De la faptul ca nu stii ti se trage fericirea. Nu stii c-o sa le pierzi pe amandoua mai tarziu. Si fericirea, si libertatea. Nu stii ca va trebui sa fii trist. Si ca va trebui sa plangi. Si ca va trebui sa-ti fie frica. Si ca va trebui sa tanjesti dupa dragoste. Si ca va trebui sa induri tradarea, singuratatea, abjectia, minciuna.
De la faptul ca nu stii vine binele pe care il simti.
Ce bine ca nu stii nimic despre oameni si ca oamenii nu stiu nimic despre tine! Nici depre viata nu stii mare lucru. Despre moarte, nici atat!
Nu esti trecut in nici unul dintre registrele lumii. Nici una dintre lumile posibile nu te-a luat in evidenta ei. E de inteles de ce iti prieste asa de mult locul in care te gasesti.
Poate ca era bine si inainte de asta. La fel de bine, daca nu cumva chiar mai bine, dar n-ai nici o amintire de atunci. Tot asa o sa fie si mai tarziu, n-o sa ai nici o amintire. Ca sa poti indura. Ca sa poti suporta gandul ca asa trebuie. Adica sa fii singur. Adica sa fii mintit. Adica sa plangi. Adica sa-ti iei gandul de la fericire si libertate.
In burta mamei nu ai ganduri insa. Este un alt motiv pentru care ti-e bine.
Si mai este ceva! Toata lumina care exista aici iti apartine. De fapt, exista un singur fel de lumina aici, cea a ochilor tai! Altmineri, n-ai avea cum sa vezi binele de care te bucuri. Si n-ai avea cum sa vezi faptul ca esti lipsit de ganduri si amintiri. Si n-ai putea intelege cum de se poate trai atat de minunat in afara lumii si a timpului.
Numai in raiul care este burta mamei se poate asta!
Dar inca nu stii! Nu stii ceea ce-o sa afli cu asupra de masura curand. Ca esti om! Ceea ce inseamna ca te pandeste o foarte mare primejdie: urmeaza sa te nasti! Nu ti-a cerut nimeni parerea. Nu te-a intrebat nimeni daca vrei.
Inca e bine. E bine, in primul rand, ca nu stii!
P.S.: Randurile de mai sus constituie prologul romanului 'Daca Dumnezeu ar muri', care-mi poarta semnatura, fiind aproape gata de tipar.
