Răsfăţate de reflectoare, păguboase în iubiri

Când îşi înroşeau palmele de aplauze, când se îmbulzeau pentru autografe şi poze, românii nu  cunoşteau poveştile de dragoste ale solistelor rugate să biseze, nu ştiau că unele sunt cam păguboase în iubiri. Mirabela Dauer cântă cu inima, dar cântă şi cu sufletul, i se ridică la zbor inima din piept. Mirabela iubeşte “fotoliul din odaie şi-o carte ce-ai lăsat-o pe noptieră”, iubeşte aprig numeroasele căni din colecţia ei arătată în timpul emisiunii mele de la Antena 1, iubeşte necondiţionat “roata morii se-nvârteşte, ţac, ţac, ţac” că e fior românesc, iubeşte totul din jur. Iubeşte nelimitat, că aşa e construită ea, e o sentimentală fierbinte. Dar sufletul ei de zbor înalt n-a avut şansa unor iubiri meritate. Fiul s-a lăsat îndoctrinat împotriva ei cu toate că ea a luptat să şi-l apropie, bărbaţii care i-au făcut curte nu ofereau sentimente trainice, nu răspundeau cu aceeaşi splendidă iubire dăruită de Mirabela. E prea strâmt cerul când se înalţă spre el cântecul plin de suflet al Angelei Similea, “să mori din dragoste rănită”. Şi chiar moartea ultimului soţ, Victor Surdu, a rănit-o amarnic. O adora fostul parlamentar şi ministru, o preţuia şi o menaja, “doamna Angela se odihneşte, n-o deranjez”, era îndrăgostit de ea de 30 de ani, pe vremea în care Victor Surdu conducea agricultura judeţului Iaşi şi îi trimitea borcane uriaşe cu smântână de consistenţa untului. “Să mori din dragoste rănită” i s-a întâmplat Angelei şi când unicul fiu, Sorinel, a plecat definitiv în America şi Angela avea pleoapele sângerânde de atâta plâns. “Eu nu pot să plec din ţară, prefer să văd cum cade toamna o frunză românească dintr-un copac românesc”, mi se destăinuia Angela Similea. Iubirea delicată a ei pentru Florin Piersic nu s-a petrecut într-un duet echitabil. “Şi afară plouă, plouă, şi-a trecut de ora nouă”, numai o mare sentimentală putea compune şi scrie versurile îndrăgitului şlagăr “La o ceaşcă de cafea”. Marina Voica a făcut şi a cântat acest cântec de iubire. Drăgălaşa cântăreaţă şi-a condus destinul cu o busolă construită pe dragoste. S-a mutat în România, ea rusoaica fiind îndrăgostită de un ofiţer român chipeş. N-a mers, s-a căsătorit apoi cu un medic ce-i oferea o iubire visată, dar cancerul l-a răpus. Marina Voica, cea operată cândva pe cord deschis, iubeşte România şi la 80 de ani, iubeşte grădina ei de la Breaza, iubeşte  spectatorii ei, cărora le-a dăruit melodiile ei sensibile.