Cand am vazut prima oara Razboiul Stelelor am trait cea mai mare durere din viata mea.
Si anume la sfarsit, cand filmul s-a terminat si m-am pomenit inapoi in scaunul cinematografului Luceafarul din Rondul Cosbuc, Bucuresti, Romania Socialista, lagarul comunist, ca sa aveti adresa exacta. Dintr-o data, dupa acel film, tara mea si viata mea imi pareau vechi si intolerabil de urate si plicticoase. Aveam, cred, 12 ani si nu-mi venea sa plec acasa. Voiam sa raman in Razboiul Stelelor, oriunde in Galaxie, cu disperarea omului care, in aceeasi epoca, incerca sa ramana in Germania de Vest. Dupa cativa ani, am inteles ca de fapt filmul nu facea decat sa prefateze sfarsitul unei lupte desfasurata chiar aici pe pamant - cea intre Statele Unite si Uniunea Sovietica. La fel ca si in film, fortele Republicii castiga batalia pentru ca au de partea lor binele si dreptatea - un mesaj simplu, la fel de simplu ca si omul care i-a devenit campion, Ronald Reagan. Nici n-a incercat sa-si ascunda simplitatea. Cel mai important proiect al lui, acela al scutului antiracheta, a fost repede botezat "Razboiul Stelelor" si asa i-a si ramas numele. La fel ca in film, Reagan a spus dusmanului pe nume: Imperiul Raului. Si, desi n-a putut pretinde cu certitudine ca Forta era cu el, s-a slujit foarte bine si a facut echipa cu trimisul pe pamant al acesteia, Papa Ioan Paul. Sigur, cand l-am vazut prima oara la televizor nu m-a convins: era cu mult mai batran decat Harrison Ford si n-avea o arma cu laser in mana. In plus, era insurat si fost actor, nu pilot de nave spatiale. Si totusi, intr-un fel pe care putini il inteleg, Ronald Reagan e motivul pentru care acum nu mai vreau sa plec din Romania. Nu pentru ca acum avem nave spatiale, bunastare americana ori partidul republican la putere. Ci pentru ca suntem liberi.Citește pe Antena3.ro