Cu 22 de ani in urma parea ca singurul model de societate pentru tarile scapate de comunism era democratia si singurul model economic, piata libera. Astazi, marile asteptari de atunci devenite mari dezamagiri par sa constituie o demonstratie implicita ca modelul occidental implantat la noi nu e singurul functional. Cred insa ca nu modelul e de vina chiar daca el nu ne-a adus tot ce ne-am dorit.
Spre exemplu, prin anii ’90 era de negandit o putere ce nu tolereaza nici macar un singur post de televiziune care o critica. Stiam atunci ca mai avem de parcurs un drum lung pana cand democratia sa-si arate pe deplin roadele. Institutionalizarea democratiei era calea pentru a asigura o supraveghere si un control democratic, o adevarata plasa de siguranta impotriva unei derive antidemocrate. Dar nimeni n-ar fi crezut ca, aflandu-ne in democratie, vom inregistra un cvasifaliment al functionarii statului dovedit de un nivel inimaginabil al coruptiei. Pe scena politica a regimului comunist, conducatorii erau in acelasi timp autori, scenaristi si actori intr-o piesa de teatru cu un deznodamant "vesnic fericit". Restul poporului trebuia sa fie doar figuratie. Seamana cumva cu politica de azi?
Am auzit adesea in ultimele zile ca noile numiri politice ale puterii in conducerea statului a unor oameni "noi", dar in fapt absolut loiali ei ar fi "machiavelice". Traian Basescu, zic nu putini, ar avea o inteligenta "machiavelica". Pacat ca cei care cred asta nu cauta sa afle ca intreaga filozofie politica a lui Machiavelli a plecat de la refuzul sau de a accepta coruptia in republica. Cum este posibil ca doar dupa 22 de ani de la prabusirea dictaturii comuniste sa renasca in stat o adevarata "scoala nationala a minciunii", dupa expresia formulata de Marin Nitescu in 1979, scriitorul marelui curaj care insa n-a mai trait bucuria lui decembrie ’89? El spunea: "Oriunde ne intoarcem nu vedem decat aceeasi improvizatie, acelasi simulacru si drept rezultat aceeasi caricatura".
Ce ar spune astazi cand rezultatele multor proiecte guvernamentale sunt veritabile caricaturi insotite in plus de hotie? In 1988, cu justificata amaraciune, Nitescu scria: "Acest popor... a sabotat istoria si, sabotand-o, a discreditat-o iremediabil". Revolutia anticomunista a repus in drepturi istoria noastra. Si daca am trecut de la speranta de atunci la dezamagirea de acum e pentru ca politica a trecut de la bunavointa la rea-vointa. E vorba despre reaua distribuire a puterii intr-o sistematica slabiciune pentru bani si avere. Pentru cei de la putere nu e loc de nimic din ceea ce noi toti credem ca e normal. E loc numai pentru ei si ai lor. De aceea sunt atat de rau vazuti. Generatia actuala, cea care socializeaza intens pe Facebook si Twitter, crede cu cea mai deplina convingere ca puterea trebuie sa fie diseminata, adica ea nu mai poate fi nici concentrata, nici ierarhizata abuziv.