Reding avea dreptate: pute a puci

Dupa ce am vituperat-o in repetate randuri pe Viviane Reding, comisarul european pentru justitie, ca prim-solista a corului gajait al celor ce crocaneau, dupa o partitura scrisa de Monica Macovei si Traian Basescu, ca referendumul si procedurile ce l-au precedat ar fi fost o lovitura de stat, iata ca sunt nevoit sa vin cu oarece precizari. Bavardand despre o lovitura de stat, frau Reding si ceilalti au gresit doar momentul acesteia. Lovitura nu s-a petrecut in iulie, nu au dat-o nici Parlamentul, nici Guvernul legiuit, nici cei 7,4 milioane de romani care i-au cerut lui Basescu sa plece. Chiar Curtea Constitutionala, cat de pro prezidentiala e ea, nu a putut sa nu recunoasca un lucru evident: procedurile fusesera absolut constitutionale. Lovitura se pare ca abia acum, in septembrie, are loc si se desfasoara cu o virulenta alarmanta.

Varfuri de lance sunt institutiile represive aflate in subordinea sau sub influenta de netadaduit a lui Basescu, iar tinta e tripla. Pe de o parte, anestezierea si punerea in imposibilitatea de a reactiona a Parlamentului si a Guvernului. Apoi, timorarea cat mai multor alegatori, descurajarea mai ales a celor cu optiuni antiportocalii si antibasesciene de a participa la alegerile parlamentare. In sfarsit, hartuirea pe toate caile a politicienilor USL si, in paralel, menajarea celor din tabara cotrocenista. Inclusiv prin taraganarea unor actiuni penale vizandu-i pedelisti, a punerii pe rol a unor grele dosare de coruptie, neglijenta grava sau fraude grosolane, care gesteaza, "din lipsa de timp si din cauza supraincarcarii magistratilor, mai ales a procurorilor", prin sertare.

O intreaga serie de actiuni este subsumata in aceasta perioada respectivei strategii. Curtea Constitutionala si-a stabilit siesi o autoritate absoluta, un rol de jude de necomentat. Ceea ce ar fi poate firesc, daca ar fi alcatuita din coifiei ai Dreptului constitutional, iar nu din delegati politici, unii cu o cariera subtirica si cu accidente de moralitate. CSM, condus de doua doamne, care au obstructionat indelung si ostentativ numirea noului ministru al justitiei si venite acum cu chef de munca dupa vacanta, socoate ca a rezolvat toate problemele de cariera si selectie a magistratilor, de impunere a respectului fata de justitiabili. Asa ca da decizie dupa decizie spre a-si construi un baraj de foc contra oricarei critici din afara, dinspre societatea civila. Mai mult, intr-un mod cel putin bizar, vrea sa ridice statutul procurorilor, iar prin vadita opozitie afata de numirea unor noi sefi la Parchetul General si la DNA, prin lungirea abuziva a procedurilor, asumandu-si postura de scut pentru protejatii si deopotriva aparatorii intereselor lui Basescu. Jandarmeria a reinceput si ea - de fapt, nu atat institutia, cat vechii sai sefi - sa-si reia rolul de ciomagari, amendandu-i si brutalizanu-i pe cei care protesteaza sub zidurile Cotroceniului, zgariind timpanul revenitului. SRI nu mai face nici el fata interceptarilor telefonice cerute de procurori, numarul acestotra crescand halucinant in ultimele luni.

Nu sunt, oare, toate astea semne ale unei ofensive contra puterii legitime a statului? Nu sunt ele si un semn al slabiciunii Parlamentului si Guvernului, institutii care, in loc sa riposteze, ieri au avut o dezbatere lalaie (Victor Ponta, Mona Pivniceru,Valeriu Zgonea) pe teme ale justitiei vizand o noua "mica reforma" - apropo de cea a lui Boc - avand ca scop accelerarea activitatii instantelor si degrevarea magistratilor? Teme importante, dar abordate acum, cand oala da in foc, ca un fel de tiara arde, iar baba se piaptanat.