Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După ce cursul de schimb a atins un “vârf” de 4,46 lei/euro, pe 18 iulie, a revenit la nivelurile joase din jurul pragului de 4,38 lei/euro, unde îl aduseseră anterior “capitalurile rătăcite” refugiate din spațiul ex-sovietic. O astfel de evoluție arată că BNR și-a încheiat achizițiile cu care și-a alimentat rezerva valutară și că acestea au fost masive din moment ce rata de schimb a înregistrat o volatilitate atât de mare. Iar dacă banca centrală îi permite cursului să se întoarcă la niveluri scăzute, înseamnă că prinde din ce în ce mai mult teren ideea că moneda locală trebuie să fie tare când se va stabili la ce nivel vom adopta euro. Ceea ce înseamnă că se dorește ca salariile românilor să arate că-s mari în euro când moneda europeană va înlocui leul.
Și totuși, această idee, deși e din ce în ce mai vehiculată, nu e deloc bună. Pentru că până atunci un leu apreciat va eroda productivitatea care stă la baza creșterii puterii de cumpărare. Amintim că rezervele de productivitate sunt date de deprecierea leului, șomaj și eficientizarea activității economice. Iar în măsura în care guvernul nu face reforme structurale și leul se întărește, sporurile de productivitate pot fi obține doar pe seama reducerii costurilor cu forța de muncă. Dar cu riscul ca acest “management” al costurilor să taie bazele de dezvoltare pe termen lung.
Așadar cursul se sperie că ar putea ajunge peste 4,7 lei/euro, acolo unde se plasează rata de schimb utilizată la calculul accizelor, și face cale întoarsă ca să le dea impresia salariaților că li s-au majorat lefurile în euro. Pe modelul acesta a mers și Slovacia și s-a pomenit că i se mărește șomajul și îi cresc deficitele. Adică n-a învățat nimic din ce s-a întâmplat în Grecia, Spania și Italia, state care au pierdut productivitate, fiindcă au intrat în euroland cu monede supraapreciate. Iar când ți se apreciază moneda față de alte devize, dar se depreciază față de ea însăși, se vede cum inflația îi condiționează pe oameni să treacă granița și să cumpere mărfuri mai ieftine de la vecini. Slovacii au mers în Ungaria, la noi s-ar putea să se vadă că deși cresc salariile în euro, lipsa sporurilor de productivitate ne determină să achiziționăm bunuri din Bulgaria. Fiindcă, pe termen lung, avansul productivității se poate obține pe baza politicilor structurale, nu a politicii monetare, care e manevrată acum ca să le arate românilor că în pofida faptului că o duc la fel de prost, salariile lor reprezintă o sumă mai mare în euro.
Și apropo de trecerea la moneda europeană, oare de ce o țară precum Cehia, care întrunește de mult condițiile, adică poate adopta oricând euro, nu se grăbește, iar noi ne repezim să o facem, chiar dacă pentru asta recurgem la tot soiul de artificii, cum au făcut și grecii când au fost primiți în zona euro? Înlocuirea leului cu euro are sens, dar numai dacă, pentru a trece la el, sunt realizate reformele necesitate de adoptarea monedei unice. În lipsa lor e bine să ne uităm cu atenție la ce s-a întâmplat în Grecia.
Citește pe Antena3.ro
