Reforma inegalitatii de arme

In loc sa se rafuiasca cu barourile alternative, Uniunea Avocatilor din Romania ar face bine sa protesteze pentru stramtorarea grosolana a dreptului la aparare in faza urmaririi penale. Limitarea unui drept aduce cu sine o alta si pana la statul tortionar drumul se ingusteaza periculos, indiferent de spoiala democratica a expunerii de motive.

In urma cu cativa ani, legiuitorul postdecembrist a dat posibilitatea avocatului invinuitului si inculpatului sa participe, in faza de urmarire penala, la toate activitatile efectuate de procuror sau politist. Astfel implementat, dreptul la aparare devenea cu adevarat eficient, iar duelul judiciar isi redescoperea originea in egalitatea de arme intre acuzator si aparator. Cu alte cuvinte, principiul european al echitabilitatii procesului penal patrundea curajos si in spatiul judiciar romanesc. Demersul, altfel firesc si necesar, a fost salutat de comisarii UE si de reprezentantii scrupulosi ai organizatiilor de aiurea, invrednicite cu respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale. Ce mai, Romania se indeparta de bezniceala justitiei inchizitoriale purpurii si salta nesovaielnic pe calea reformei cu iz occidental. Minunea n-a durat cine stie ce, deoarece, in toamna nesavarsita inca, protejata comisarului Frattini, satula de atata egalitate de arme, a eliminat din Codul de procedura penala articolul cu pricina. Fara o prealabila dezbatere, desi, in preziua raportului din septembrie 2006, doamna Macovei avusese grija sa ne transmita, in direct, ingrijorarea stapanilor bruxellezi iscata de eventualii pasi inapoi pe povarnisul golgoticei reforme, unde, uneori, se imparte si dreptatea. Nimeni n-a cutezat sa propuna discutiei publice grava ciuntire a dreptului la aparare, iar suratele apadoriste au amutit complice, sa nu strice imaginea fostei colege intru emanciparea zeitei ferecate la ochi. Parlamentarii n-au catadicsit sa iasa din somnolenta solemna a inaltei demnitati, iar guvernantii si-au vazut in continuare de interesele de grup, absorbiti de iminenta anticipatelor. O tacere suspecta si partizana s-a asternut peste ultimele modificari ale Codului de procedura penala, modificari ce ascund frustrarile unor procurori aburcati prin minister, cativa cu antecedente in nerespectarea garantiilor procesuale. (Sa nu stie ei vorba avocatului din romanul lui Romulus Cioflec, "Boierul", ca "Noi (n.m. magistratii si avocatii) avem doar deranjul ca ne ocupam de tragediile lor (n.m. ale justitiabililor). Ei, insa, trebuie sa le si traiasca!"?) Prezenta avocatului invinuitului sau inculpatului la orice activitate de urmarire penala deranja teribil si-l impiedica, orisicat, pe anchetator sa-si desavarseasca abuzul. Transparenta trebuie sa-i fi incurcat tare rau pe unii, daca s-a mers pana intr-acolo incat s-a statuat ca procurorul este mai presus de Conventia Europeana a Drepturilor Omului si de Constitutie. Caci lui si numai lui i s-a consfintit acum vocatia de a cere, inainte de emiterea rechizitoriului (!?), stramutarea judecarii cauzei la o instanta egala in grad, alta decat cea competenta material sau teritorial. Desigur, daca exista suspiciuni cu privire la impartialitatea viitorului judecator, dar, pe bune!, e asa simplu sa fii suspicios... Partilor din dosar nu li se recunoaste aceasta facultate, ele sunt tolerate de dragul aparentelor, statutul lor e inferior, ca nu cumva procesul sa fie echitabil...

In loc sa se rafuiasca cu barourile alternative, Uniunea Avocatilor din Romania ar face bine sa protesteze pentru stramtorarea grosolana a dreptului la aparare in faza urmaririi penale. Limitarea unui drept aduce cu sine o alta si pana la statul tortionar drumul se ingusteaza periculos, indiferent de spoiala democratica a expunerii de motive. Din lasitate sau inconstienta, ori din nepricepere, se tace jenant, formatorii de opinie (aia onesti, care sunt in stare de luciditate si echilibru!) n-au sesizat atentatul contra principiilor de baza ale procesului penal modern. Sau le e teama sa nu fie infierati ca dusmani ai integrarii euro-atlantice tarase, ca franari ai reformei portocalii pizmas-macoveista?

"O tara - spunea avocatul din acelasi roman, cu trimitere la perioada anilor 1900 - nu poate avea decat atata justitie cata cultura si libertate are... si inteleg libertatea nu numai la corbean (n.m. locuitor al satului Corbeanca, unde se desfasoara actiunea cartii), ci si la magistrat. Corbeanul deasupra fricii de oricine si magistratul deasupra guvernelor". Remarca e valabila si azi, cata vreme traim intr-o tara "mediocra" (presedintele Basescu dixit!), cu o cultura de manea si o libertate de "gaozari"...