Reforma prezervativului antiterorist

Nu vom insista asupra ciorapilor de damă sau a culorii unor chiloţi şi sutiene din dotare, atât cât vom încerca să vorbim, pe înţelesul tuturor, despre nevoia unei reforme a prezervativului antiterorist. Istoria ne-a arătat, cu asupra de măsură, cât de greu se mişcă nişte luptători autentici, obligaţi să poarte scuturi de metal dur, în confruntările cu vrăjmaşii. Efectul sonor al izbirii sabiei de scut nu trebuie să ne inducă în eroare. El are, desigur, o încărcătură de semnificaţii incomparabilă.

Schimbarea mentalităţii rămâne, se pare, cea mai dificilă operă de care se învrednicesc oamenii. Cămăşile, cravatele, pantofii nu le produc traume psihice atunci când ies din uz. Chiar formele de relief nu au o influenţă atât de mare asupra turiştilor, apţi să treacă de la şes la munte, cu mici pocnituri în urechi, dar atât. Căsătoriile, schimbarea locurilor de muncă, pierderea sau câştigarea unei cetăţenii nu produc daune ireversibile celor care le trăiesc. Mentalitatea, însă, e greu de schimbat. Durerile unei asemenea schimbări depăşesc durerile facerii.

Aşa se explică, probabil, scandalul public produs de descoperirea, în depozitul unităţii de elită antiteroristă, a unor obiecte care până acum păreau menite exclusiv zonei de intimitate a oamenilor: prezervative, ciorapi roz, lenjerie de damă. Şi, vai, mănuşi de box! Poate că, tocmai în aceste momente de relativă derută, lucrurile ar trebui explicate cu multă pătrundere, ca să zicem aşa, cu multă răbdare.

Nu vom insista asupra ciorapilor de damă sau a culorii unor chiloţi şi sutiene din dotare, atât cât vom încerca să vorbim, pe înţelesul tuturor, despre nevoia unei reforme a prezervativului antiterorist. Istoria ne-a arătat, cu asupra de măsură, cât de greu se mişcă nişte luptători autentici, obligaţi să poarte scuturi de metal dur, în confruntările cu vrăjmaşii. Efectul sonor al izbirii sabiei de scut nu trebuie să ne inducă în eroare. El are, desigur, o încărcătură de semnificaţii incomparabilă. Dacă eşti într-o altă cameră şi auzi acest zgomot, fie şi prin ziduri groase, de cetate, ştii imediat despre ce e vorba. Carnea se învârtoşează pe tine şi sângele dă să iasă din încăpere. Muzica păgână a scutului lovit te cheamă. Te simţi mai bărbat, urmând-o. Cauţi din priviri un scut, să-l porţi şi tu, imediat. Efectul mobilizator al acestui scut, în disputa lui cu o sabie, redeschide, sub cupolele minţii, toate sălile de ceremonii ale Evului Mediu.

Pe când prezervativului ce efect multidisciplinar îi este rezervat? Este adevărat că prezervativul joacă, în cazul brigăzii antiteroriste, rolul scutului brutal de altădată. Voinicul care pleacă la luptă îşi desface, cu gesturi hotărâte, centura, dă jos pantalonii şi montează pre­zervativul, dacă are pe ce. În acest fel, dangătul scutului asupra sa, al micilor vietăţi cu cap negru şi limbă roşie, din dotarea cadânelor şi amazoanelor, este anihilat din start. Noul scut îşi dovedeşte eficienţa, chiar dacă sunetul pe care-l produce, atunci când îl loveşte sabia, nu se compară cu scutul tradiţional. Prezer­vativul n-are dangăt.

Dar e, oare, atât de importantă sonoritatea, în toată această ecuaţie? Reforma prezervativului antiterorist are aplicaţiuni mai adânci decât îşi pot închipui fierarii primitivi, lângă foalele lor, pe care dezvoltarea tehnolo­gică va trebui să le caseze şi să le eternizeze în muzeele de specialitate. Prezervativul, însă, cunoaşte o ascensiune fulminantă, deşi nu atât de zgomotoasă. El e gândit şi realizat cu grijă pentru plurivalenţă. Poate fi folosit în duelul cu o femeie. Poate fi folosit în duelul cu un bărbat. Este maleabil. Este tolerant. Oferă nu numai protecţie, dar şi discreţie fiinţelor asupra cărora posesorul îl asmute. Se bucură de o tinereţe perpetuă. Nu are nici un rid. Nu lasă urme.

Ieşirea pe câmpul de bătaie a luptătorilor cu scuturi de metal nu mai poate fi tolerată de generaţia compute­relor şi a renunţării la memoria indivi­duală. Specialiştii lucrează la noi dezvoltări ale prezervativului. Într-o colibă - zgârie-nori din Texas şi într-o covercă - zgârie-lubeniţe din Oltenia, simultan, s-a experimentat prototipul genial al omului-prezervativ. Multe dintre detaliile acestui prototip i-au încântat pe specialişti. Acest om-prezervativ nu are nevoie de căldură în casă. Şi nici de răcoare. Tot ce era organic în fiinţa lui a trecut, prin operaţiuni subtile ale inventatorilor, în anorganic. Omul-prezervativ merge şi la priză şi pe baterii. El e mereu gata de război. Deocamdată, nu s-a reuşit nici un exemplar femeie. Dar veştile, care ne vin din cele două focare ale inteligenţei umane, sunt încurajatoare.

Ministerele României pot comanda, mai ales pentru acţiunile lor antitero, atât luptători cu prezervativ detaşabil, cât şi oameni-prezervativ, oameni dintr-o bucată, impenetrabili - în fond. Vechea lozincă pacifistă "Transformaţi tunurile în scuturi!" îşi urmează dezvoltarea: "Transformaţi scuturile în prezervative!". Iar, în cazurile de priapism, se vor folosi mănuşile de box, aflate şi ele în acelaşi luxuriant depozit antiterorist.