Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am rămas cu invidia, ascunsă nu cu mare succes, pentru matematicieni, tagmă care ii include pe toţi cei capabili să efectueze cel mai simplu calcul mintal. Tărziu, mult după ce trecusem de mijlocul vieţii (cum spune Dante) am fost răzbunat, a apărut calculatorul de buzunar.
Am rămas cu invidia, ascunsă nu cu mare succes, pentru matematicieni, tagmă care ii include pe toţi cei capabili să efectueze cel mai simplu calcul mintal. Tărziu, mult după ce trecusem de mijlocul vieţii (cum spune Dante) am fost răzbunat, a apărut calculatorul de buzunar.
Mai există insă şi alte reguli, mai mult sau mai puţin cunoscute, cum ar fi regula celor cinci secunde. In cazul in care nu aţi auzit despre ea, este aproape sigur că nu aţi frecventat şcoala elementară de băieţi numărul 14 de pe Calea 13 Septembrie, nu departe de colţul cu Uranus, chiar peste drum de Muzeul Militar Central.
Enunţul este de o simplitate tulburătoare: "Dacă iţi cade pe jos ceva de măncare şi apuci să ridici alimentul in mai puţin de cinci secunde el este bun de măncat!". Un inevitabil corolar, dacă ai depăşit cele cinci secunde, obiectul este contaminat, scărbos şi periculos. In curtea şcolii se auzea, mai ales in timpul recreaţiei mari, căte un urlet: "Cinci secunde!", semn că unui coleg ii scăpase pe jos chifla sau felia de păine.
Citește pe Antena3.ro
Regula cu pricina ar fi rămas ascunsă printre amintirile din copilărie dacă n-aş fi dat peste un tulburător studiu al Universităţii Clemson din Carolina de Sud. Oamenii de ştiinţă au luat interviuri copiilor de şcoală şi au efectuat serioase studii de microbiologie. Căteva detalii oferite de copiii care au participat la cercetare. Murăturile, chiftelele şi cărnăciorii devin necomestibile chiar din clipa contactului cu solul. Cartofii prăjiţi rezistă pănă la 15 secunde, iar prăjiturile uscate nu sunt infectate niciodată. Podelele sunt mai puţin periculoase decăt suprafeţele aflate in aer liber, dar iarba este de preferat covoarelor. Preţul alimentului este direct proporţional cu durata acceptabilă de contact cu terenul. Concluzia studiului este căt se poate de clară. Chiar dacă respectăm regula de cinci secunde pomenită mai sus, alimentul căzut pe jos va culege o mulţime de microbi. De necrezut, nu-i aşa?
Intrebaţi dacă regula de cinci secunde reprezintă un adevăr, aproape toţi participanţii au declarat că e doar o vorbă, un pretext, o scuză. Dacă ne găndim că o persoană din trei, indiferent de vărstă, va suferi măcar o dată pe an din cauza alimentelor, regula de cinci secunde incepe să pară periculoasă.
Bacteriile incep să se multiplice pe un aliment căzut pe jos abia după 30 pănă la 60 de secunde. Asta nu inseamnă că nu a cules destule bacterii chiar din primul moment. Regula noastră este de fapt o simplă justificare a riscului asumat, o combinaţie de optimism şi masochism, ştim că ne expunem, dar sperăm să nu păţim mai nimic.
Interdicţia consumului de hrană căzută pe jos apare pe la sfărşitul secolului al XIX-lea, o dată cu dezvoltarea teoriei microbiene a bolilor. Reacţia de dezgust este insă mult mai veche. Consumul de alimente este una dintre primele activităţi colective ale strămoşilor noştri care işi studiau reciproc reacţiile la prima imbucătură. O grimasă putea fi un avertisment: "Nu vă atingeţi de asta!".
Regula aparent modernă se dovedeşte a fi un soi de superstiţie care justifică o comportare nerecomandabilă. Apar scuze mai noi, alimentul poate fi consumat şi după mai mult de cinci secunde dacă l-ai avut sub ochi tot timpul. Cine ştie ce s-a intămplat căt nu te-ai uitat la el... Antropologii susţin că de fapt incercăm să obţinem consimţămăntul celorlalţi membri ai grupului, psihologii analizează motivaţiile şi afirmă că riscurile legate de alimentaţie au accelerat evoluţia, medicii ridică din umeri.
Incă un subiect de cercetare puţin mai ciudat decăt ficţiunea. Puţin. Să nu uităm că savanţii se ocupă de crearea unor costume care să ne permită să-l depăşim pe Spiderman şi să devenim invizibili. Tehnicile există de multe secole. Adevăraţii "ninja" se caţără pe ziduri şi traversează tavane (asta se numeşte Shinobi-iri), sunt greu, dacă nu imposibil, de observat (Intonjutsu), depăşesc orice obstacol.
Cuvăntul care descrie arta lor, ninjutsu, semnifică atăt capacitatea de a trece neobservat, căt şi cea de a indura toate greutăţile. Bănuiesc că pentru ei regula de cinci secunde nu are nici un fel de semnificaţie.
