Din cauza marii nemultumiri a populatiei si urgentei absolute a puterii de a se salva de consecintele ei, zilele acestea s-a declansat timpuriu febra alegerilor. Inclestarile electorale din ’90, ’92, ’96, 2000 si 2004 arata ca o hora batuta, autentica si frumoasa, pe langa ce se pregateste pentru 2012 anuntat cumva de alegerile din 2008 si 2009. Nu v-a scapat desigur trimiterea la Rent a Car. Evident inchirierea masinilor nu o face orice muritor chiar votant fiind el. O fac cei cu stare. In materie electorala o fac cei in stare. In pregatirea alegerilor din 2012 se pare ca ne indreptam din nou catre inchirierea voturilor, ba chiar se tem unii de inchirierea si a inregistrarii votului (computerul alegerilor).
Daca ne aducem aminte de viteza ametitoare a votului desfasurat in ambasada Romaniei la Paris in 2009, precum si de promisiunea milionului de voturi asigurate de artizanul votului parizian din 2009, Rent a Vote e desigur o procedura mai eleganta si "evident" mai democratica. In sediile partidului portocaliu ? cred ca nu si in cele USL-iste ? tema de baza e tariful de week-end al inchirierii. Cat de mic poate fi el fara a-si pierde eficacitatea?
Intorcandu-ne cu seriozitate la ghidul votantului sictirit (alungat de la bine, umilit cu injuraturi) sa vedem care sunt caracteristicile si continutul alegerilor inchiriate:
1. Personalizeaza probleme si interese pe care nu le clarifica niciodata. Nu se refera la conflictele care ii macina pe alegatori, ci la conflictele dintre candidati.
2. Declara ca scopul e schimbarea (in bine, ca doar n-o fi in rau!) desi miza e tocmai neschimbarea, adica continuarea neintrerupta a practicilor care-i intaresc pe cei de la putere si-i lovesc pe toti ceilalti (poporul).
3. Se afirma cu emfaza nevoia de noi institutii sau cel putin de refacere din temelii a celor vechi pentru a fi "mai aproape de cetatean". Curajul, simpatia, simplitatea sunt topite in magicul cuvant "pragmatism", care astfel devine forma ce inveleste minciuna.
4. Probleme mari, grave si complexe cu care se confrunta tara se cern printr-o sita incredibil de eficienta fata de cat e simplista: "Ce-a fost a fost! Dar de acum va fi cu siguranta mai bine!", dupa care vine explicatia "Multe am fi facut, dar am fost rau loviti de contextul extern nefavorabil". In esenta, in timpul campaniei electorale pot fi – brusc si dintr-o data – afirmate lucruri exact pe dos decat pana atunci.
5. Detinerea puterii ii face pe politicieni mono-maniaci. Ei zic una si "buna": "Nu se poate altceva; nu se poate altfel". Ca si cum esecul actiunii lor n-ar fi de fapt esecul responsabilitatii lor.
6. Liderii simt. De altfel, problema centrala a discursului de campanie devine simtirea, inima votantilor, iar acestia devin si ei (pentru a cata oara?) vulnerabili la manipulare. Apropierea intre orator si audienta se face (cu lacrimi in ochi) prin: "Vreau sa va spun...". Experienta de intimitate, de sinceritate, de autenticitate n-ar fi deloc rea daca n-ar fi atat de des, atat de falsa.
7. Alegerile vor de fapt sa stearga memoria votantilor si daca se poate chiar si constiinta lor despre tot ce-i inconjoara, e rau si are directa legatura cu cei aflati in competitie.
Un ghid mult mai adevarat ni-l furnizeaza marele Seneca, filozoful lumii antice pentru care era la fel de important sa descopere legile puterii intre oameni ca si pe cele ale fericirii potrivite fiecarui om. In "Scrisorile catre Lucillius" el spunea: "Conditiile victoriei sunt intotdeauna simple. A munci din greu o vreme, a indura si rezista o vreme, a crede intotdeauna si niciodata a nu da inapoi". Iar un simplu participant la miscarea "Occupy Wall Street" da masura intelepciunii populare: "Adevarata putere este aceea de a face sa se intample lucruri neasteptate". In ce ma priveste, eu as vrea sa nu mai fie vorba la nesfarsit despre siguranta tintei (castigarea alegerilor), ci sa vad siguranta increderii intr-o cauza politica meritorie. Fiindca numai dreptate avea Nichita Stanescu in al sau "Credo": "Cat inca in viata mai raman/ Ma-ntorc catre poporul meu natal, roman".