x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Resurse minerale / resurse umane

0
Autor: Adrian Năstase 17 Sep 2013 - 16:47
În ultimii ani, în România, discuţiile publice s-au concentrat aproape exclusiv pe tema resurselor minerale - cum le păstrăm, cine ni le fură etc. Nu înţelegem că primordiale sunt resursele umane, de care – din păcate - ne-am batut joc în aceşti ani. Având oameni competenţi, poţi, după aceea, să găseşti, să exploatezi, acasă sau în străinătate, resurse minerale. Este ceea ce fac occidentalii, care după perioada imperiilor au găsit în epoca globalizării modalităţi noi de a căpăta acces la resursele minerale din alte ţări. Un exemplu îl reprezintă şi “invazia” firmelor chinezeşti în Africa sau în America de Sud, în căutare de cupru sau de alte minerale.

Noi însă, în timp ce discutăm despre aurul de la Roşia Montană - se pare că anumiţi miliardari nu doresc să fie exploatat până când munţii respectivi nu-şi vor schimba suveranitatea - pierdem, în continuare, o resursă incomensurabilă, neregenerabilă, resursa umană. Medici, ingineri, specialişti de tot felul, tineri promiţători “se scurg” spre ţările occidentale. Nu mă refer neapărat la cheltuielile făcute de statul român pentru pregătirea lor, ci la faptul că dispare, încetul cu încetul, expertiza profesională - de la domeniile inginereşti la agricultură sau la diplomaţie.

La începutul anilor ’90, beneficiam încă de pregătirea anterioară a “cadrelor”. Pe această bază, România a atras investiţii străine, argumentând cu specialişti bine pregătiţi şi “mână de lucru”

ieftină. Acum, până şi “mâna de lucru” ieftină a plecat în străinătate. Au rămas în ţară - exagerând puţin - pensionarii, copiii celor care au emigrat, câinii maidanezi şi parlamentarii.

Pe vremea când eram la Guvern creasem o unitate de “head hunting” pentru bursierii români din străinătate, în ideea de a păstra legătura cu ei şi de a le oferi locuri de muncă la întoarcerea în ţară. Aveam o bază de date cu vreo 10.000 de tineri plecaţi la burse. Nu cred că s-a mai făcut ceva în această direcţie. Plecarea la studii trebuia să fie o formulă prin care
“îmbogăţeam” forţa de muncă din ţară cu cunoştinţe avansate din străinătate. În prezent însă, noi “livrăm” inteligenţă tânără care împrospatează creativitatea Occidentului.

Eu cred că asta este adevărata problemă pe care o avem. Nu participarea la bătalia celor care au introdus Roşia Montană într-un joc internaţional de Monopoly. Dacă vom înţelege că prioritară este resursa umană, vom şti să folosim şi resursele noastre minerale - singuri sau împreună cu alţii.



Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de