În orice avion, în săculeţul din spatele fiecărui fotoliu se găseşte o revistă a companei, de citit cu precădere în avion. Companiile, care fac curse foarte lungi, editează probabil şi publicaţii pentru plictisul din cursele lungi, de citit cu precădere în toaleta avionului.
Numărul revistelor de răsfoit la veceu e foarte mare. Doar că nu se specifică nicăieri asta. Chestiunea mi-a lămurit-o tatăl vârstnic al patronului unei pensiuni de la munte, care, după plecarea oaspeţilor, aduna magazinele lăsate de aceştia în baie, iar vara şi din privata din fundul grădinii. Dacă nu v-aţi adus nimic de citit de la Bucureşti, mi-a zis el, să ştiţi că vă dau eu nişte reviste din alea cu poze, de citit la baie. Am o mulţime!
La dentist, în timp ce din cabinet răzbate ţiuitul sinistru al bormaşinei, pacienţii care-şi aşteaptă rândul, unii strâmbându-se de durere, răsfoiesc revistele răspândite pe mese. Ce-i ciudat e că, în mai multe săli de aşteptare la stomatolog, am dat peste aceleaşi reviste cu vedete şi bogătaşi. Ceea ce poate să însemne că reportajele din viaţa vedetelor fac bine la dinţi.
Pe feribotul cu care am traversat Marea Marmara în Turcia, am avut la dispoziţie numai reviste cu bărci, vapoare, peşti, surfişti şi reţete de salate cu fructe de mare. O studentă de la Jurnalistică, de a cărei soartă n-am ştiut multă vreme, mi-a spus că şi-a găsit, în sfârşit, o slujbă la o publicaţie unde-i place să lucreze. Am întrebat-o la care publicaţie şi ea mi-a răspuns, cu o mişcare plină de subînţelesuri a mâinii drepte, că e una pentru femei: Din alea de ale noastre, cu tot ce-i nevoie ca să te faci femeie.
Dialogul mi-a adus aminte de graba unei prietene din New York, în casa căreia am stat câteva zile. Ieşi repede afară din baie, mi-a strigat ea, că am primit un telefon urgent şi am numai cinci minute ca să mă fac femeie! Până atunci, în trening, nefardată şi cu o mină obosită, fusese o prietenă de familie şi atât. După cinci minute petrecute în faţa oglinzii, îmbrăcată după ultima revistă de modă, nu mai era una dintre prietenele familiei, era pur şi simplu femeia elegantă de lume.
Tocmai colindasem câteva librării având şi raioane de presă cu un inventar halucinant de ziare şi reviste. Am întrebat-o cam câte reviste pentru femei ar putea exista în Statele Unite. Nu ştiu, mi-a zis, de câte e nevoie ca să te faci femeie. Poate câteva mii.
Numai că toaletele, în foarte multe locuinţe, sunt, de la o vreme, şi la noi foarte îngrijite. Unele chiar mai aspectuoase şi mai primitoare ca saloanele. La câtă intimitate oferă toaletele româneşti din casele mai înstărite, înmulţirea revistelor de citit pe veceu se motivează. Luxul trage la lux, confortul la confort, culoarea la culoare.
Nimic mai normal ca publicaţiile mondene, care tipăresc reclame pentru doamnele constipate, să aibă în redacţie şi gazetari calificaţi să transmită prin mail, din hotelurile de şapte stele şi din cabinele actriţelor de cinema, reportaje speciale, de natură să rezolve şi prin lectură cosntipaţiile.
Doar nu veţi vrea ca în revistele de citit la toaletă - nu la veceu! - pe care le cumpăraţi, să apară, în reclamele pentru "Activia", o babă amărâtă, prost îmbrăcată, cu o privire plină de reproş, şi, ca şi cum asta n-ar fi de ajuns, constipată?!