Romani cu conturi in banci

De indata ce vom scapa de inflatie si de actualul dezacord dintre cererea de consum si oferta interna de bunuri si servicii, vom vedea o extindere rapida a creditelor date de banci populatiei, de la cele ipotecare, pentru locuinte, pana la imprumuturile personale si pentru consum.

In bancile din Romania sunt deschise in jur de 70 de milioane de conturi. Cum la noi, astazi, numarul firmelor care functioneaza nu e mai mare de 600.000, iar populatia nu depaseste 22 de milioane, inseamna ca si firmele si persoanele fizice au mai multe conturi in banci.
Aflam din sondaje ca din doi romani, unul are cont in banca. Mai exact: conturi in banci. S-a dus vremea cand a fi clientul unei banci era, pentru romanul de rand, un lucru rar.
Dobanzile mari, din anii ’94 -’99, au facut bancile atractive. Romanii au inceput sa se duca la banca din trei motive: 1) ca sa-si protejeze economiile de inflatie; 2) pentru ca au invatat ca timpul face bani din bani... in banci; 3) pentru ca nu prea aveau alte solutii, fiind inca putini acei concetateni ai nostri obisnuiti cu afacerile sau cu valorile mobiliare. Asadar, banca a devenit un adapost sigur pentru economiile populatiei. Mai ales dupa ce sistemul bancar s-a consolidat.

Mai sunt si garantiile. Desigur, garantii explicite, date printr-o institutie specializata: Fondul de garantare a depozitelor. I s-a dat astfel incredere publicului si au fost stimulate economiile banesti ale populatiei.
Acum, depozitele bancare sunt mai putin atractive. Din cauza dobanzilor, care n-au mai urcat deasupra ratei inflatiei. Dar sunt atractive garantiile: pana la echivalentul in lei a 15.000 de euro de la 1 ianuarie 2006; si pana la 20.000 de euro din 2007.

Populatia, pentru a-si plasa banii economisiti, vede in continuare un spatiu sigur de miscare in depozitul bancar. Lucrurile nu stau insa la fel cand e vorba sa ia bani. Sigur, o buna parte a populatiei apeleaza deja la banci, care dau credite pentru case, mobila, automobile, ori pentru consum. In jur de 3.000.000 de romani. Cea mai mare parte a populatiei insa, fie se teme de creditul bancar, fie nu indeplineste conditiile sa primeasca credite.
Dobanda, cu deosebire, constituie inca un factor de inhibare.
Ceea ce multi pierd insa din vedere este faptul ca dobanzile, chiar daca sunt inca mari, scad. Scopul dobanzilor mari a fost curatirea economiei de toxine. Dupa ce si-au jucat rolul, au inceput sa coboare. Urmand rata inflatiei. Dar fara masuri de reformare in economia reala, acest moment se va tot indeparta de noi ca o Fata Morgana.

Dobanzile inalte au reusit un timp sa tempereze inflatia. Desigur, prin reducerea cererii agregate din economie. Si a cererii de bani a populatiei. Fireste, comprimarea cererii a afectat si investitiile. Dar acesta este pretul pe care orice societate, bogata sau saraca, il plateste atunci cand vrea sa aduca in jos inflatia. Mai ales intr-un moment in care cererea de consum continua sa creasca.
Asadar, romanii cu conturi in banci sunt, deocamdata, mai mult depunatori. Ei crediteaza sistemul bancar din micile lor economii. Aceasta stare nu poate avea insa viata lunga. De indata ce vom scapa de inflatie si de actualul dezacord dintre cererea de consum si oferta interna de bunuri si servicii, vom vedea o extindere rapida a creditelor date de banci populatiei, de la cele ipotecare, pentru locuinte, pana la imprumuturile personale si pentru consum.