România cât o Slatină

Unii sunt scandalizaţi că generalizăm, că amestecăm răii cu bunii, hoţii cu cinstiţii, incompetenţii cu pricepuţii. Vezi cazul de la spitalul din Galaţi. Unui bebeluş i-au rupt piciorul la naştere. Primul vinovat a fost nou-născutul. Trăgea invers. Cine nu riscă, nu se naşte. Până una alta, anchetatorii contează pe mustrările de conştiinţă ale medicilor vinovaţi.

Toată ţara e o Slatină, ne uluia vicepreşe­din­tele Colegiului Medicilor cu puterea sa de observaţie. Să te bucuri, să te ener­vezi? Depinde cum vezi Slatina. Decla­ra­ţia a fost produsă în împrejurarea întâm­plării tragice de la Satu Mare. Prim plan. La spitalul din Satu Mare o bătrână se plângea unor jurnalişti cât de rău îi este, cum o plimbă toţi ca pe moaşte, ca de fapt să scape de ea. Amărâta nu se văic­ă­rea aiurea. Moţăise-suferise o noapte pe hol, la urgenţe. Cât de fiară să fii s-o laşi să-ţi sufere la uşă când tocmai pentru asta eşti plătit? Prin unităţile de profil ale României încă mai bântuie îndoiala, cine mă-sa să fi fost primul pe lume, bolnavul sau spitalul. Femeia a ajuns la cardiologie. Ei şi? Unde scrie că dacă eşti cardiacă trebuie să mori la cardiologie? Un asistent a dus-o acasă. Şi a murit acasă. De inimă. Inima pentru care plecase la spital. Între medici şi asistente n-a apucat decât să se vaite jurnaliştilor, care au şi filmat-o. Filmul e teribil. Pricepi că de fapt vorbea o... moartă. Femeia făcuse turism medical pe inima ei.

Ţara toată e o Slatină, suna metafora li­teratului de la Colegiul Medicilor. Într-o ţară atipică, Slatina era tipică pentru vraiştea din sănătate de care e şi autorul metaforei răspunzător cumva. Slatina e bogată în producţii tragice, dramatice, comice. Murise acolo un bătrân, cam în aceleaşi condiţii. A făcut infarct uitat pe o bancă, în hol. La Slatina, o asistentă dădea în gât în direct un medic că ăla îi ameninţase o colegă cu pistolul. Dracu’ ştie dacă era aşa. Doctorul se considera victima intereselor, răzbunărilor ordinare etc. Ce timp au medicii, ce disponibilităţi, viaţă de viaţă pe holurile unde le mor pacienţii! Tot la spitalul din Slatina se cere taxă pentru mort. Nu dai, nu-l iei acasă.

Ţara toată e o Slatină. Sistemul sanitar şi-a descoperit modelul. Şi Satu Mare e o Slatină. Îmbunătăţită, nu-ţi ia nimeni bani de mort. Ţi se-aduce acasă cadavrul viu. Peripeţii macabre sunt şi la Feteşti, Galaţi etc. Echipe de anchetă de la Ministerul Sănătăţii bat ţara în lung şi-n lat. Şi nu numai. Echipe complexe de la Interne, Parchet, de la Învăţământ mişună de-a lungul şi de-a latul. Magistraţii se anchetează între ei. Televiziunile şi ziarele dezbat în draci. Anchetaţii sunt indignaţi. Că generalizăm. Ba, un deştept spunea că globalizăm. Credea că e acelaşi lucru. Dar ce mai contează exprimarea, gramatica, clasele de gimnaziu la f.f., când, pe de-o parte, poţi lua un glonţ în ţeastă de la un evadat cu glaucom, iar, pe de alta, avocaţi imparţiali se dau de ceasul morţii să apere drepturile europene ale puşcăriaşilor miopi sau ale magistraţilor şpăgari?

Spune-le că sistemul e mafiot. Fiindcă e un organism viu, corupţii sub acoperire sar ca arşii. Te urăsc de moarte. Le strici socotelile. Globalizez aiurea. Dacă mă întrebi, cei pe care îi cunosc eu, câţiva inşi (medic, poliţist, procuror, profesor, judecător, avocat, asistentă medicală şi alţii) sunt nişte oameni minunaţi.

Dintr-un motiv simplu. Nu mă apropii de lichele. Dacă-i simt că put, o tai pe vizavi. Doar să nu mă oblige viaţa să am de a face cu ei, că am plesnit-o. Generalizez. Şi medicii pe care-i doare-n dos şi poliţiştii sau magistraţii mituiţi au prieteni care pot jura pentru ei. Unii se dau scanda­lizaţi că amestecăm răii cu bunii, hoţii cu cinstiţii. De incompetenţă nu-i auzi pomenind. La Galaţi: unui bebeluş i-au rupt un picioruş la naştere. Primul vinovat: nou-născutul. Trăgea invers. Cine nu riscă nu se naşte. Anchetatorii ne liniştesc însă: ei contează pe mustrările de conştiinţă ale cadrelor medicale
tembele.

Echipele de anchete mişună pe întinsul patriei. La concurenţă cu una sau două sute de evadaţi uitaţi în libertate. Dar care vânează clipa. Clipa în care să-i dea de lucru un interlop. Observaţia trebuie făcută cu grijă. Să nu atingi drepturile europene ale puşcăriaşilor. Ale poliţiş­tilor amnezici pe euroi. Să nu zdruncini independenţa magistraţilor care i-au eliberat. Drepturile tale europene sunt cacao de spici politic. Trăim cu spaima să nu generalizăm. Tâmpiţi, răi, proşti, incompetenţi, canalii şi corupţi sunt ionescu, popescu, vasilescu.

Apropo de globalizare. O ştire caldă de pus la suflet pentru medicii români care simt pentru pacienţi doar dureri în fund. Un japonez de 69 de ani, rănit grav într-un accident rutier, a murit după ce a fost refuzat de 14 spitale. 14 spitale. Şi Japonia ar fi o Slatină.