Romania intre retro si metro

Poate ca rezultatul cel mai important al alegerilor prezidentiale de la 12 decembrie 2004 este renasterea dinamismului politic si a sperantei de schimbare intr-o tara ce parea marcata de morbul pesimismului si al apatiei. Asa cum scriam in editorialul meu de miercuri, 15 decembrie - "Spre un nou stil politic" - ,victoria lui Traian Basescu semnifica o despartire de un stil politic inradacinat in mostenirile regimului rasturnat in urma cu 15 ani.

Nu ma refer neaparat la indivizi, ci la mentalitati, nostalgii si aspiratii hegemonice mai mult sau mai putin marturisite. Am afirmat in chip constant, inclusiv la lansarile cartii de dialoguri cu dl Iliescu, ca alternanta la putere este indispensabila pentru sanatatea unui organism democratic. Cred, de asemenea, ca electoratul a sanctionat ceea ce analistii din tara, ca si atatia comentatori externi, au privit drept o atitudine dispretuitoare fata de libertatile esentiale ale pluralismului. Atunci cand se incearca amutirea criticilor guvernarii, numai pentru faptul ca indraznesc sa denunte deschis coruptia si autoritarismul, democratia este primejduita. Cat priveste politica externa, capitol la care care cred ca Guvernul Nastase a realizat lucruri incontestabile, tin sa amintesc ca drumul spre integrarea euro-atlantica a fost deschis cu curaj in timpul cand presedintele Romaniei a fost dl Emil Constantinescu. Este bine sa nu uitam asemenea mai mult decat graitoare fapte. Cu alte cuvinte: ex nihilo nihil, sau, mai exact, este bine sa legam actualul reviriment al societatii civile si al fortelor angajate in directia rupturii irevocabile cu trecutul comunist de traditia disidentei antitotalitare si de complexele lupte politice ale ultimilor 15 ani (am scris in acest sens cateva editoriale sub titlul "Democratie si memorie" si promit sa revin).

Evident, dl Iliescu va continua sa joace un rol neignorabil in viata politica romaneasca. Nu va mai fi insa unul decisiv, fie si pentru faptul ca in PSD se va accentua in chip inevitabil tensiunea dintre generatii. Spre a relua doi termeni la moda acum in Statele Unite: aripa Iliescu apare tot mai mult sub semnul lui retro. A sosit insa momentul ca unii dintre membrii PSD sa inteleaga ca victoria dlui Basescu tine de faptul ca el a stiut sa parieze pe elementele de modernitate politica si sociala numite metro. Va sti dl Adrian Nastase sa se reinventeze sub acest semn al despartirii de un traditionalism ce combina retorica neo-colectivista de stanga cu o pasiune alarmanta a liderilor PSD pentru acapararea puterii economice?

Am scris pe larg despre aceste lucruri in suplimentul revistei franceze Politique Internationale, intitulat "Romania in pragul UE" (nr. 105 din toamna anului 2004). Coordonat de Mihnea Berindei, unul dintre cei mai avizati comentatori ai comunismului si post-comunismului romanesc, suplimentul este un instrument de lucru menit sa surprinda situatia politica si economica a tarii la acest ceas istoric crucial. Reiau aici cateva idei din concluziile studiului meu. PSD, scriam, este adesori perceput ca actionand de o maniera hegemonista, chiar monopolista. Reformele au fost prea lente, in special cele legate de tragerea la raspundere a functiei publice. Rapoartele Freedom House descriu coruptia drept problema majora a tarii, iar partidul de guvernamant nu a reusit sa treaca de simpla condamnare formala a acestei plagi.

Exista, cum spuneam, o prapastie generationala in PSD: Ion Iliescu si asociatii sai apropiati sunt marcati de trecut in multe privinte. Se poate prevedea o ruptura de valori in PSD. As pomeni in acest sens pozitia posibil tot mai influenta a unui om deschis spre valori vestice precum Adrian Severin, candva figura proeminenta a PD. PNL si PD, principalele forte ale opozitiei in raport cu PSD, sunt categoric prooccidentale. Anticipand avansul Aliantei in alegerile din toamna, insistam asupta faptului ca Romania are nevoie nu de o simpla continuare a status quo-lui, ci de o ruptura reala cu mostenirile leniniste. Era si este nevoie asadar de un angajament radical in directia intaririi unei culturi politice democratice.

Nici un analist onest nu poate nega ca s-au realizat anumite progrese in directia normalitatii democratice, tot astfel cum nici un observator corect nu poate trece cu vederea atatea intarzieri, abuzuri, gafe si costisitoare ezitari. Este insa important sa mentionam si obstacolele cu care se va confrunta presedintele Basescu si orice guvern va conduce tara in urmatorii ani: vanitati excesive si suspiciune mutuala, fenomenul migratiilor politice - in pofida sforaitoarelor proclamatii ideologice - personalizarea excesiva a politicii; ispita ca institutiile executive sa limiteze independenta mediilor de informare si a celor juridice; absenta unei viziuni comune asupra binelui public si, in fine, persistenta miscarilor si partidelor de orientare nationalist-populista, in special in randul categoriilor care sufera efectele privatizarii si ale reformarii structurilor de protectie sociala.

P.S.: Decorarea ultranationalistului C.V. Tudor si gratierea lui Miron Cozma sunt decizii ce vor afecta negativ mostenirea politica a lui Ion Iliescu. Ambii au lovit grav in valorile pluralismului si tolerantei.
Revocarea gratierilor, survenita sub presiunea opiniei publice, nu schimba datele chestiunii. Insusi faptul ca un asemenea gest a fost posibil, ca sa nu mai vorbesc de decorarea lui C. V. Tudor, arata ca dl. Iliescu nu a renuntat la atatea din vechile sale atasamente. Aici, in Statele Unite, "Steaua Romaniei" pe pieptul lui Vadim Tudor este privita ca o sfidare a istoriei si a democratiei liberale.