Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un individ, că tată sau bărbat nu-i pot spune, furios că l-a părăsit soţia, şi-a crucificat copilul. La propriu! Doi bărbaţi ieşiţi pe câmp la cules de varză au fost executaţi de braconieri. La propriu, cu o puşcă! România se află pe locul doi în Europa la accidente rutiere provocate de starea drumurilor. Adică gropi, marcaje lipsă, parapeţi rupţi. Hoarde de miliţieni online vânează conturile de Facebook ale celor care le pun la îndoială părerile. Hoarde la propriu, sute de raportări pentru un singur cont. Toate pentru delicte de opinie.
Tot ce poate să fie mai rău într-o societate se întâmplă în România la propriu, deloc la figurat. O sinistră metaforă poate să fie pe la noi o teribilă normalitate. Cum am ajuns aici? Uneori, îmi doresc să-mi cadă în mână un manual de istorie a României de peste 40 de ani. Mi-aş dori să citesc acolo nu numerele la 6 din 49 de la cea mai mare extragere din viitor - la ce poţi citi în manualele de astăzi, nu m-aş mira ca rezultatele unui joc de noroc să fie în cartea de istorie -, ci părerea nepoţilor despre noi. În cazul în care vremurile pe care le trăim ar merita să intre în istorie, mi-e teamă că ar face-o doar pentru atmosfera aproape irespirabilă în care trăim.
Hai să fim cinstiţi măcar o dată! La un pas de Centenar, România merge înainte condusă de ură. Ură, în toate formele ei de manifestare. Ură, la propriu. Toată lumea urăşte pe toată lumea. Tinerii pe cei bătrâni, bătrânii pe cei de vârstă mijlocie, profesorii pe medici, medicii pe poliţişti, dreapta urăşte stânga, centrul pe toată lumea, premierii pe şefii de partid, şefii de partid între ei, ţăranii pe navetişti, orăşenii pe cei din suburbii, agenţii acoperiţi pe cei descoperiţi... O putem ţine aşa la nesfârşit şi tot n-am putea consemna toate formele în care ura se manifestă în România.
Ură sau Ura? La noi, asta-i întrebarea! O mică greşeală de tipar, două lumi diferite! Ca să ne facem bine, ne trebuie mai mult de o căciulă pe A, dar poate că atunci când urometrul n-o să mai bată în roşu, o să strigăm şi noi: "Ura, ne facem bine!".
