Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Regretatul jurnalist economic creiona Europa cifrelor mari: PIB mare, PIB/capita ridicat, rată de creștere economică mare, nivel de trai crescut, sume mari alocate la sănătate și educație, profitabilitate și productivitate ridicate la nivelul economiei reale, grad de colectare mare la nivelul bugetului public. Iar în această Europă - sublinia maestrul - România trăia totuși la antipozi: subfinanțare, subdezvoltare, sărăcie; România era astfel supusă „tiraniei” unor cifre mici.
Reiau metafora „cifrelor mici” a lui Ilie Șerbănescu și o nuanțez adaptată la contextul economic prezent.
Avem de-a face astăzi, din nou cu cifre mici: creșterea economică, puterea de cumpărare, veniturile populației, nivelul de dezvoltare, nivelul încrederii în administrație. Dar tot astăzi avem de-a face și cu cifre mari. Accentuarea sărăciei, adâncirea deficitului bugetar, creșterea deficitului de cont curent, sporirea deficitului de forță de muncă, a deficitul de investiții, a deficitului comercial, riscul geopolitic, rata șomajului, deficitul demografic și mai ales prețurile: toate se măsoară azi cu cifre mari, din ce în ce mai mari.
România trăiește astăzi prinsă într-o menghină a cifrelor mici și cifrelor mari, primele accentuând povara prezenței ultimelor.
Inflația continuă să fie cea mai mare amenințare economică la adresa oamenilor simpli, cu puterea reală de cumpărare epuizată și cu o scădere a remitențelor ce îngreunează povara de pe umerii populației sărace și marginalizate din România. Criza economică produsă de pandemie și accentuată de războiul din Ucraina și de creșterea instabilității în multe zone ale mapamondului au scos la iveală și vulnerabilitățile economiei României: impactul deficitelor gemene, politicile și constrângerile instituționale, incoerența fiscală, rigiditatea pieței muncii, sărăcia persistentă și disparitățile de oportunități economice între regiuni și între zonele urbane și rurale.
Iar „toate aceste vești proaste sunt ambalate într-o incertitudine și mai profundă” (vorba economistului Mohamed El-Erian) și ne arată de fapt că perspectiva economică este cel puțin îngrijorătoare. Economia înfrânată brusc repornește cu greutate și lentoare, iar inflația continuă să muște puternic din veniturile românului și îi scade puterea de cumpărare chiar dacă se spune că am traversat deja anii celei mai mai mari scumpiri din ultimele două decade.
Menghina cifrelor mici și cifrelor mari ține România în sărăcie: ponderea populației care trăiește cu mai puțin de 5,5 dolari pe zi (cifră mică) depășește 10% (cifră mare). Creșterea prețurilor la alimente și la energie (cifră mare) a diminuat considerabil puterea reală de cumpărare a gospodăriilor (cifră mică), mai ales în rândul celor peste 10% de cetățeni săraci și vulnerabili, ei fiind cei ce sunt forțați să cheltuiască aproape 65 la sută din bugetul lor pentru aceste necesități.
Scriam cu doi ani în urmă că, odată cu războiul din Ucraina - dar și din cauza lui - cifrele amenințător de mari regăsite mai ales la nivelul prețurilor (la alimente, la produse de bază, la energie) erodează puterea de cumpărare și împing oamenii spre sărăcie, spre un trai cu cifre mici.
Pentru România este foarte greu să iasă din paradigma actuală și să reușească o creștere și o dezvoltare economică cu cifră mare, transformând majoritatea deficitelor amenințătoare în cifre mici.
