România, statul-peşte

În urmă cu mai bine de o lună spuneam că până şi liberalizarea prostituţiei ar fi mai potrivită decât introducerea impozitului minim. Dar asta cu precizarea că statul trebuie să-şi încaseze banii după prestarea activităţii, şi nu înainte, ca la "forfetar".

Se vede însă că guvernul a luat-o în serios, dacă e să dăm crezare spuselor vicepreşedintelui PNL Norica Nicolai, care a declarat că deţine informaţii potrivit cărora, la nivelul Executivului, s-a discutat recent despre posibilitatea adoptării unei ordonanţe de urgenţă care să legalizeze practicarea prostituţiei.

La prima vedere, am putea zice că o astfel de iniţiativă s-ar îmbina perfect cu Programul "Prima Casă", fiindcă tinerele practicante au nevoie mai întâi de un spaţiu unde să-şi desfăşoare activitatea. Numai că reluarea finanţării imobilelor n-ar face decât să scoată un timp scurt economia din criză pentru a o afunda şi mai tare, pe când stimularea serviciilor poate relansa creşterea economică fără a genera un nou blocaj. Serviciile nu necesită mult capital, se lucrează în general cu materialul clientului şi resursele sunt abundente, deci ieftine - creşterea de PIB obţinută în condiţiile unor sporuri de productivitate ar genera şi dezinflaţie. Iar încrederea în disponibilitate şi potenţial ar putea îmbunătăţi inclusiv CDS-urile.    

Ca să detaliem, industria a pierdut teren în favoarea imobilelor. Produsele agroalimentare autohtone au fost substituite cu importuri. Iar, în cele din urmă, atât construcţiile, cât şi comerţul cu bunuri din import au căzut pradă întreruperii fluxurilor internaţionale de capital. În momentul de faţă economia nu mai are nici un un motor de creştere. Noroc că România a produs un număr suficient de gherţoi, care au generat un spor impresionant de curve. Iată cum "simbioza" gherţoi-curve poate deveni viitorul motor de creştere al economiei, ce va reface finanţele publice ale ţării.

Dar aici apare o întrebare. Cum vor fi redistribuite taxele? Se vor da cu banii de la curve pensii şi salarii? Dacă ne uităm la taxa pe viciu, care nu respectă principiul ca veniturile colectate să acopere strict cheltuielile pentru combaterea fumatului - se pare că da. Mergând pe acest model, făcătorii de biruri ar putea avea ideea nu doar să impoziteze prostituţia, ci s-o şi accizeze. Cu riscul ca scoaterea prostituţiei din economia subterană să o derentabilizeze şi să o transforme în marfă de export. Dar tot răul spre bine: dacă nici măcar cherestea nu mai suntem în stare să exportăm, va mai exista ceva pe care să scriem Made in Romania.

A mai rămas un singur punct de abordat. Norica Nicolai spunea că "ideea legalizării prostituţiei, mai ales într-o ţară ca România, unde este un fenomen grav, de mult scăpat de sub control, nu e neapărat una proastă", dar că "o lege care să reglementeze situaţia trebuie să fie minuţios elaborată, cu sprijinul societăţii civile şi al unor specialişti de marcă, apoi supusă dezbaterii parlamentare, nu făcută «pe picior», prin ordonanţă, doar pentru a se acoperi găurile din buget pe care le-a produs incompetenţa guvernanţilor actuali". Are dreptate, piaţa prostituţiei trebuie structurată în conformitate cu standardele europene. Iar dacă structurile există deja, e bine ca ele să devină transparente, pentru ca şi pe această piaţă să se poată calcula indicatori de performanţă. Şi cadrul impune, firesc, o autoritate de reglementare - cum există pe piaţa bursieră, pe cea monetară sau a asigurărilor - care să apere patrimoniul naţional şi să supravegheze cu atenţie produsele derivate ce pot apărea şi prolifera dacă se legalizează căsătoriile între persoanele de acelaşi sex. Totul e să nu fie suprastimulată, prin credit, cererea, ca pe piaţa imobiliară, pentru că România are nevoie de o creştere economică sănătoasă.