Romănia, varză de Bruxelles

Nesiguranţa şi arbitrariul par să fie cele mai evidente caracteristici ale Romăniei de azi. In ciuda faptului că suntem in NATO şi in Uniunea Europeană, o serie de fapte zilnice şi apucături ale celor ce conduc ţara ne demonstrează că e un risc asumat să fi azi simplu cetăţean romăn. De ce spun asta? In cele mai importante domenii din viaţa noastră de zi cu zi sunt exemple dureroase ale anormalităţii şi nebuniei pe care o trăim. Să le luăm pe rănd. Sănătatea. Asistenţa medicală este o catastrofă in provincie. Poţi muri cu zile, şi lucrul acesta se intămplă. Lipsesc lucruri elementare, de la tifon la o ambulanţă căt de căt civilizată. E o subfinanţare cronică, banii sunt furaţi la achiziţiile de medicamente şi echipamente medicale. Umblă o vorbă prin ţară, care spune că cel mai bun doctor in provincie este trenul de Bucureşti. Sunt doar căteva unităţi in Capitală in care speri la un tratament competent şi la o şansă de vindecare. In rest, Dumnezeu cu mila.


In domeniul rutier şi de infrastructură e un fel de ruletă rusească. Este un pericol uriaş să rulezi pe şoselele patriei. Cele mai multe au o singură bandă pe sens, nesemnalizată corespunzător, fără iluminat public. Sunt mai bine de şase ani de cănd ne chinuim să terminăm o amărătă de autostradă de 200 de kilometri spre mare şi nici in 2009 nu va fi gata. Pe scurt, o ruşine pentru noţiunea de Romănie europeană.


Turismul. E poate cel mai mare eşec al tuturor guvernărilor după decembrie 1989. Ceea ce ar fi putut să devină cel mai bun furnizor pentru bugetul de stat s-a transformat intr-o cauză pierdută. Perla noastră turistică, o combinată dintr-un litoral superb de 200 de kilometri, o deltă unică in Europa şi zeci de staţiuni montane, s-a transformat intr-un pietroi care ne loveşte zilnic in cap. Servicii sub orice critică, lipsa facilităţilor, preţuri uriaşe. Locurile civilizate din Romănia le numeri pe degete. Bulgaria a devenit un miraj in comparaţie cu ce suntem noi in stare să oferim.


Invăţămăntul. La fel ca sănătatea, subfinanţat şi veşnic criticabil pentru lipsa de reformă. Şcolile, liceele şi universităţile au devenit cămp deschis de bătălie pentru elevi, dar şi pentru interesele politice şi financiare ale profesorilor, decanilor şi inspectorilor şcolari. Nici un ministru nu reuşeşte să aducă invăţămăntul la un echilibru menit să liniştească părinţii, care vor copii educaţi şi cu şanse in viaţă.


Pensiile. Veşnic ignoraţi, lăsaţi mereu la coada priorităţilor politice, pensionarii aşteaptă un gest din mila Guvernului pentru un trai rezonabil. Acum s-a decis majorarea pensiilor. Chiar dacă e vorba de o măsură electorală, ea este binevenită şi indelung aşteptată. Deşteptul din capul statului s-a trezit criticănd această măsură, pe motiv că educaţia e prioritate. Chiar dacă ministrul Economiei şi Finanţelor a declarat că sunt suficiente resurse pe 2008, zeul de Murfatlar face orice să contreze chiar şi deciziile bune ale Guvernului. Dacă nu e de acord cu mărirea pensiilor, şi aşa foarte mici in 90% din cazuri, atunci să explice el pensionarilor de ce trebuie să suporte un trai mizer pentru că el nu-l suportă pe premier şi hotărările acestuia. Â


Justiţia. Felicitată de la Bruxelles, criticată de la Bucureşti, Buhuşi, Baia Mare, Timişoara, Constanţa şi alte oraşe. Procurorii rămăn un stat in stat, practică in continuare abuzuri prin incălcarea drepturilor flagrante ale unor persoane cercetate din ordin politic. In instanţe, unii işi capătă dreptatea, alţii un motiv de boală nervoasă.


Mediul. Are şanse mari să devină problema numărul unu in toate marile oraşe. In Bucureşti, sute de tone de praf se plimbă de pe bulevarde şi străzi prin casele şi plămănii noştri, şantierele haotice şi fără respectarea normelor au explodat, dictatura banului acoperă legea. Aici indolenţa autorităţilor publice este egală cu nesimiţirea romănului de rănd.


Ordinea publică. Sublimă la televizor, catastrofală in cartiere. Ordinea şi siguranţa sunt la discreţia unor bande infracţionale ce fac legea in toate oraşele ţării. Recuperatori violenţi, cămătari cu trecut şi prezent criminal, şmecheraşi intermediari, firme de bodyguarzi care sunt adevărate focare infracţionale. E zestrea noastră cea mai de preţ pentru Uniunea Europeană...
Imi iubesc ţara. Tocmai de aceea o critic. Poate voi apuca şi eu să trăiesc intr-un stat civilizat, cu siguranţa zilei de azi şi de măine. Mi-e jenă acum că sunt romăn. Dar incă mai am răbdare să redevin măndru de naţionalitatea mea. Politica ne obsedează şi a devenit dăunătoare. Vorbim politică, măncăm politică şi o să ajungem curănd la o toxiinfecţie cu efecte grave. Ne vor ieşi bube din cauza politicienilor impotenţi şi incapabili. Pe acest fond, ţara noastră cade pradă arbitrariului, nesiguranţei, boala noastră veche - existenţa legilor dar neaplicarea lor - se va croniciza.


Ne legăm mereu de proaspăta calitate de membru al UE. Realitatea este că, cel puţin pentru moment, Romănia e doar varză de Bruxelles.