Romanii s-au obisnuit cu lefuri mici

Analize recente, facute de institutii europene, au revelat un adevar amar: castigurile din munca ale romanilor sunt prea mici. Salariul mediu net pe economie nu echivaleaza, in valuta, nici cu 200 de euro.

Cum e la altii? O analiza comparativa este absolut necesara. Caci daca si la altii ar fi la fel, inseamna ca am putea da vina pe conjuncturi internationale. Sau macar regionale. Iata insa ca, in tari din jurul nostru, in Cehia, Ungaria sau Polonia, salariul mediu este de doua, de trei sau de patru ori mai mare decat in Romania. In Slovenia, bunaoara, a ajuns deja la 1.100 de euro.

Asa ca e cazul sa lasam in pace conjuncturile externe. Salariile romanilor sunt derizorii, fiindca la noi, din considerente populiste, ani in sir au fost ignorati factori care pretutindeni in lume aduc bani: productivitatea, eficienta si, mai ales, competitivitatea. De unde, atunci, resurse pentru salarii mai mari?

E cert ca nu vom avea salarii mai mari daca nu ne vom schimba comportamentul fata de cei trei factori. Si daca vom continua sa toleram, intre marile deficite pe care le suporta romanii, cel al balantei comerciale, al balantei de plati, un deficit de performanta. Ceea ce inseamna ca, in Romania, castigurile din munca nu ar putea sa creasca fara sa ne alegem cu un spor de inflatie.

In economie functioneaza o lege de fier: sa nu fie impinsa cresterea salariului dincolo de pragul de rezistenta al inflatiei. Noi o respectam. Dar necazul e ca un salariu platit in "dulcele" stil al pacalirii muncii nu stimuleaza pe nimeni. In schimb, ii loveste dur pe salariatii cu randament maxim. Ei sunt demotivati.

Mi s-ar putea replica neintarziat ca suntem in economie de piata. Si ca, in consecinta, salariile sunt diferentiate de la o companie la alta. Intocmai.

Numai ca nici o companie nu va acorda fonduri de salarii fara sa tina seama de capacitatea tarii de a plati munca. Or, Romania, fara un climat concurential, fara legi care sa stimuleze performanta in munca, dar cu salariati obisnuiti cu lefuri mici, nu a reusit sa ajunga la un plafon ridicat de salarizare. In plus, e inca palida la noi vocatia lucrului bine facut, aducatoare de bani mai multi in piata.

Romanii nu vor castiga mai bine pana cand economia noastra nu se va sprijini pe trei importanti stalpi de sustinere: 1) o expansiune semnificativa a productiei performante; 2) o mai mare capacitate de a realiza valori adaugate nu din cresteri cantitative, ci din surplusuri de competitivitate; 3) o eficienta semnificativa, rezultata din scaderea costurilor de productie si cresterea cifrelor de afaceri. Abia atunci vom reusi sa avem, la noi in tara, venituri din munca la nivelul tarilor vecine.