Romanul Clipa - Radiografia Fricii

O epoca neagra a trecutului modern. Sedinta de demascare si excludere, anticamera a arestarii de pe vremea stalinismului romanesc, a facut obiectul multor eseuri, studii de istorie, filme, piese de teatru si romane. La noi, daca nu ne inselam, din literatura ce i s-a zis a "obsedantului deceniu", doar "Clipa", romanul tiparit de Dinu Sararu in 1976, se apleaca asupra acestui moment dramatic din destinul comunistilor.

Ce aduce nou "Clipa" in literatura dedicata faimoaselor sedinte de demascare si excludere? Prim-secretar de raion, Dumitru Dumitru e exclus in unanimitate. Votasera asta toti. Nu numai ce-i care-l urau sau cei al caror stalinism genetic ii facuse fiare, dar si cei care-l iubeau, pentru ca ii promovase, ii crescuse sau ii impartaseau convingerile. Cauza acestei unanimitati e sesizata de insusi Dumitru Dumitru in rememorarile din noptile petrecute in lagar: "Il revedea citindu-si referatul in fata acelor oameni pe care miezul noptii ii sleise cu totul si care traiau disperat clipa unei spaime ucigatoare, caci nu mai stiau daca nu cumva si ei vor fi declarati dusmani de catre cei trei tovarasi veniti de la regiune si in fata carora isi pierdusera orice urma de demnitate si de omenie. Singurul sentiment cu adevarat uman care mai staruia in fiinta lor, atunci, era dorinta fierbinte, paralizanta, ucigatoare, pentru care nici o jertfa nu era prea mare, dorinta de a se revedea liberi din acea sedinta si batind la usa casei lor, si intrind pe usa casei lor, unde ii asteptau copiii, si parintii, si nevestele, si somnul, somnul in patul lor, somnul biruit de speranta ca libertatea le va ramine, totusi, asa mizera si neputincioasa, si stirba si chinuita de frica si de gindul la ce se va intimpla miine".

CAUZE. Dinu Sararu intuieste exact, cu instinctul sau de prozator, cauzele omenesti ale comportamentului aberant al unor insi care, altfel, erau normali: Frica. Sistemul instaurase la toate nivelele Frica. Oricat ar parea de ciudat, toti simteau nevoia sa fie mai stalinisti decat Stalin. De la simplul membru de partid, care vota excluderea si condamnarea pe nedrept a unui tovaras, pana la Liderul suprem, toti se temeau ca o sovaiala, cat de mica, i-ar putea duce in locul victimei deja fixate. Nu era oare o teza de larga circulatie si de larga aplicatie, in anii respectivi, cea a luptei impotriva sovaielii mic burgheze?!

Gheorghiu Dej, cel aflat in varful piramidei, era, la randu-i, constrans de frica sa fie necrutator. Daca n-o facea, dusmanii sai din conducerea partidului l-ar fi acuzat de impaciuitorism mic-burghez si l-ar fi dat jos, dupa care l-ar fi exclus din partid, daca nu chiar l-ar fi trimis in lagar. Semnificativ din acest punct de vedere ramane momentul intalnirii lui Dumitru Dumitru cu primul-secretar al regiunii de partid. Om de treaba, cinstit, acesta il lasa pe Dumitru Dumitru in ghearele celor de la Cadre, desi stia ca e nevinovat. Daca ar fi dat dovada de un minim omenesc, dusmanii sai din conducere l-ar fi parat la Bucuresti. Aici, oricat ar fi fost de simpatizat, nu l-ar fi aparat nimeni, pentru ca deasupra Bucurestilor era Moscova. Iar la Moscova liderii s-ar fi grabit, la randu-le, sa-l condamne pe "impaciuitoristul de la Bucuresti". Tot de Frica!

POLEMICA. Reabilitarile din 1968 avusesera loc in numele denuntarii abuzurilor din anii stalinisti, a incalcarii principiilor marxist-leninismului. "Clipa" lui Dinu Sararu polemizeaza implicit cu teza oficiala. Crimele din anii ’50 n-au fost opera unor oameni. Au fost opera sistemului comunist!

In anii cand e tiparit romanul "Clipa", aparuse si inflorise deja o intreaga literatura despre perioada stalinista din istoria comunismului; o literatura botezata a "obsedantului deceniu". "Clipa" merge cel mai departe in radiografia uneia dintre cele mai negre epoci din trecutul romanesc modern. Pentru ca romanul depaseste simpla denuntare a crimelor, identificand cauza lor de esenta. Nu oamenii sant responsabili, ci sistemul. Reeditarea romanului lui Dinu Sararu are loc intr-un context de revigorare a dezbaterilor despre sistemul comunist. Acuzat pe nedrept de a fi contribuit la perpetuarea comunismului in Romania, Dinu Sararu aduce drept marturie (chiar daca nu asta si-a propus) romanul sau din 1976, reeditandu-l. In 1976, in plin regim comunist, el scrie si publica o carte care denunta sistemul in cauzele sale profunde. O dovada in plus ca, pentru a condamna convingator comunismul, se cere inainte de toate sa ai talent! (Din Prefata la o noua editie a romanului "Clipa")