Spania i-a acaparat cu totul. Le-a schimbat graiul romanesc, le-a inlocuit obiceiurile, i-a facut sa uite de meleagurile natale. Prietenii si-i aleg de cele mai multe ori dintre copiii spanioli, de teama sa nu fie respinsi, iar scoala e buna pana se fac mari ca sa poata munci pentru a castiga bani. Sunt copiii adoptivi ai Spaniei, tara in care, pentru multi dintre ei, Romania nu mai inseamna nimic. ● fotoreportaj
Cititi si: "Carnaval", nu "disfrazes"
Corespondenta din Madrid, Spania
FOTOREPORTAJ Click pe imagine |
|
OBISNUINTA. Desi mai toti copiii care vin la Centrul hispano-roman sunt romani, ei prefera sa vorbeasca unii cu altii in spaniola
|
Au uitat de limba romana, prietenii si-i aleg de cele mai multe ori dintre copiii spanioli, de teama sa nu fie respinsi, iar scoala e buna pana se fac mari, ca sa poata munci alaturi de parinti pentru a castiga bani. Sunt copiii adoptivi ai Spaniei, tara in care, pentru multi dintre ei, traditiile de Craciun, Pastile si chiar tara de bastina, Romania, aproape ca nu
mai inseamna nimic.
In Romania, in clasa I a luat premiul pentru cel mai bun elev la invatatura. "Vorbea clar si corect si avea o dictie impecabila, mai ales ca ii placea foarte mult limba romana", spune mama despre fiul ei, Alex. De la sosirea baiatului in Spania au trecut mai bine de 4 ani. Acum, Alex, de-abia daca mai arunca ici-colea vreun cuvant romanesc. "La ce bun?", imi tranteste in fata raspunsul. "Prietenii mei sunt toti spanioli si chiar cu copiii romani tot in spaniola vorbim, ca parca ne vin mai repede in minte cuvintele", spune copilul si incepe sa o boscorodeasca pe sora sa, in spaniola, caci Monica, nascuta in tara lui Cervantes, abia intelege romaneste. Pe fundal se aude muzica Cleopatrei Stratan. Masina de facut floricele uruie langa peretele pe care stau atarnate, unul sub altul, steagurile Romaniei si cel al Spaniei. Este seara de carnaval. Centrul hispano-roman din Alcala de Henares da mare petrecere mare. Copiii au intrat in pielea lui Spiderman, a printeselor din povesti sau a vampirilor. In incaperea intesata de carti romanesti si desene ale copiilor romani, aproape nimeni nu vorbeste limba materna. Pentru copiii adoptati de Spania, romana este doar limba parintilor lor. Sau modalitatea de a se intelege la telefon cu bunica ori de a spune vreo vorba urata colegului de clasa spaniol care l-a suparat.
LIMBA ROMANA, DOAR O AMINTIRE. Viorica are 37 de ani. A venit in Spania acum doi ani si jumatate, impreuna cu fiica sa, Ionela Beatrice. Daca la inceput copila plangea si se ruga de mama sa sa o duca inapoi in tara, acum, fetita de 9 ani nici cand vorbeste cu parintii nu mai foloseste limba de-acasa. Femeia e constienta, la fel ca si Corina, mama a doi copii, ca in cativa ani, daca nu vorbesc, vor uita limba romana. Corina a sosit in Spania acum patru ani. De teama ca cei doi baieti sa nu uite de tara natala, si-a spus ca cel mai bine ar fi ca cei mici sa intre in contact cu tot mai multi copii romani. I-a adus la Centrul Hispano-Roman, locul in care timpul petrecut si activitatile desfasurate (muzica, desen, pictura) s-ar putea face pe teren romanesc. Belen Fernandez-Salinero Garcia, directorul Centrului, recunoaste ca mai mereu limba vorbita este spaniola, mai cu seama ca din angajati doar unul singur este roman. Cu toate aceastea, romancele se multumesc ca prichindeii lor au un loc in care pot face si altceva "decat sa caste gura la tot felul de prostii, mai ales ca aici li se mai da si cate un corn, un suc sau o cacao calda", dupa cum spune Corina.
TOT SINGUR. Tori a uitat cum e sa te dai cu saniuta iarna sau cum e sa mergi cu colindul. Acum, petrece Halloween-ul, de Craciun stie ca mananca sarmale facute de mama lui, iar de Pasti abia daca isi da seama cand se sarbatoreste, caci zice el: "Spaniolii petrec intr-o zi, noi in alta". Ii e dor de bunicii din Romania, nu prea-i place scoala, desi recunoaste ca e mult mai usoara, si asteapta sa se faca mare "ca sa lucrez cu tati si sa am multi bani, ca sa-mi iau piscina". Tori are 9 ani. E inalt si cu ochii ageri. Cat a stat in Romania, bunicii i-au fost si mama si tata. Acum, desi e impreuna cu parintii sai, tot mai mult singur sta. "Mama lucreaza dimineata intr-un loc si dupa-amiza in altul. Vine acasa tarziu. Tata si mai tarziu. Dar eu ma descurc singur", sustine Tori, vrand sa para baiat mare.
AMESTECATURA. In Spania, in nici o gradinita sau scoala nu se vorbeste romaneste. Tocmai de aceea, in Alcala de Henares s-a infiintat Scoala de duminica, unde copiii romani se puteau duce pentru
a-si aprofunda cunostintele capatate la ore si pentru a intalni alti copii romani. La putin timp, s-a desfiintat. "Copiii nu veneau. Parintii nu s-au aratat interesati", incearca sa gasesca cauza Gelu Vlasin de la Federatia Asociatiilor Romanesti din Spania. La una din gradinitele pe care le-am vizitat in Alcala de Henares, cei doi copii romani aflati in sala de grupa, printre alti 14 spanioli, abia daca deschideau gura. Sunt timizi si romaneste vorbesc putin, cat sa ne dam seama ca sunt de-ai nostri.
De-ndata ce usile scolii se deschid, privirile lor cauta intens chipul mamei. Se reped cu viteza si se prind de piciorul lor, de teama parca sa nu le piarda. "Ce faci, George?", l-am intrebat pe piticul cu obraji rotofei. Se ascunde repede dupa mama, pleaca capul in pamant si sopteste ceva. O amestecatura de romana cu spaniola, pe care numai mama sa poate sa o descifreze. George are 4 ani. S-a nascut in Spania si habar n-are ce inseamna "Romania". Degeaba mama incearca sa-l determine sa vorbeasca in limba romana, George stie ca toti prietenii lui vorbesc o alta limba decat cea auzita in casa. Pentru el, spaniola este jocul prin care se face acceptat de colegii de la gradinita. "Acasa, vorbim foarte mult romaneste. Nu vreau sa uite limba materna. Ne asculta, intelege, dar rareori spune ceva in limba noastra", se plange mama baiatului. "As vrea sa ne intoarcem in Romania. Educatia copiilor are foarte mult de pierdut. Daca in tara scoala era serioasa, aici, dupa un an de zile de gradinita am primit la sfarsitul celor trei semestre o singura carte de colorat. Toata activitatea lui George", suspina mama si mangaie capsorul celui mic. Comparatia cu sistemul de invatamant din Romania o face si Marilena. Baietelul sau de 3 ani merge la gradinita de doar cateva luni. De-atunci a inceput sa incurce cuvintele romanesti cu cele spaniole sau sa uite in ce tara se afla. "Este foarte confuz. Vorbeste stalcit si romana si spaniola si am observat ca daca ii spun in romaneste ca este pedepsit, nici nu se sinchiseste. Daca ii zic in spaniola, imediat incepe sa planga", spune femeia si incearca sa gaseasca si o explicatie: "La gradinita, educatoarea vorbeste cu ei numai in limba spaniola. Alexandru s-a obisnuit sa asculte de cerintele cadrelor didactice in limba lor. La una dintre sedintele cu parintii, la care am participat, mi s-a sugerat ca ar fi mai bine sa nu mai vorbesc cu el acasa in limba romana. Niciodata nu voi inceta sa-i vorbesc in limba materna. Nu vreau sa ajunga in Romania si sa se simta strain in propria-i tara".
NEMULTUMIRE. Catalin a venit in Spania acum 8 luni, impreuna cu mama si fratele sau. Terminase clasa a 6-a. Si scapase in sfarsit de cele 12 materii cu care se luptase sa le dea de cap de-a lungul anului. La inceput, s-a bucurat el cand a auzit ca in noua lui scoala va avea materii mult mai simple si mai putine. Acum, parca ar vrea inapoi manualele romanesti, prietenii si colegii de clasa, ba chiar si pe unii profesori, caci zice el: "Parca mai bine ne explicau profesorii din Romania, desi aveam mult mai mult de lucru. Aici, intr-o zi ne predau, in alta ne explica, in cealalta ora ne dau tema si trece o saptamana pana aflu ceva nou!". Vorbeste repede si din cand in cand strecoara si un cuvant spaniol. Singurul lucru bun pe care-l gaseste scolii spaniole sunt excursiile care se organizeaza, precum si orele de inot si patinaj incluse in program. Ca sa le faca, parintii trebuie sa scoata din buzunar peste 9 euro pe saptamana pentru fiecare sport.
Copiii, deveniti spanioli peste noapte, au invatat repede ca regulile dupa care traiesc acum sunt altele decat in Romania, iar majoritatea parintilor nu-i lasa sa uite nici o clipa ca "banii sunt cei mai importanti. Pentru bani am venit aici!".