Romulusi si Remusi

Dupa 1990, se fura in draci Romulusi si Remusi.

Dupa 1990, se fura in draci Romulusi si Remusi.

Singura solutie e sa-i pastrezi sub inventar la primarie, iar cand vin turistii japonezi sa-i fixezi cu suruburi, la locul lor, sub lupoaica. Englezilor nu le pasa, ca au destui, francezilor nici atat, ca au vazut originalul, insa cu japonezii nu te pui, daca nu le dai tot ce scrie in contract cer banii inapoi. Scrie "Ora 12 si 15 minute, Vizita organizata la Monumentul lupoaicei Capitoline cu Romulus si Remus", asta trebuie sa vada, nici lupoaica fara sugari, nici sugari fara lupoaica. Intr-un timp, se fura si lupoaica. "Am sugarii, mi-ajunge! - a spus domnul casier Hutupan, care-i tinea pe Romulus si pe Remus incuiati in seiful cu valuta - lupoaica s-o ia cine nu-i insurat!" Domnul Hutupan avea dreptate. Una, doua descuie seiful, una, doua incuie seiful si fa-le procese-verbale de predare-primire. Vara, mai ales, cand grupurile de japonezi se iveau pe neanuntate, nu mai putea sa faca plati. Pana sa cheme lacatusul, pana sa-l lase nitel sa se dezmeticeasca din betie, se suparau turistii. Domnul Hutupan ii insuruba el insusi pe gemeni, iar cand plecau japonezii ii baga la nimereala in geanta laolalta cu actele si se ducea cu ei pe la banci, la treburi. Odata, i-a uitat la "Albina", iar cand s-a intors sa-i ia, disparusera. Exista probabil o lege, un principiu, un fenomen sau ceva de genul asta. Fie ca are, fie ca n-are nevoie, omul fura. "Domnii mei - s-a enervat primarul, cand seful biroului cadastru a refuzat sa ia lupoaica pe lista de bunuri care nu se caseaza - hai sa turnam dracului 100 de copii perfecte si terminam balciul. Sa vedem, cat o sa se mai fure?!" Logic ar fi fost ca acei cetateni, care nu se puteau abtine, sa mai fure cativa Romulusi si Remusi si sa se plictiseasca. Mai ales ca nici nu aveai ce face cu ei. Numai ca, de indata ce au sosit replicile la primarie, le-au furat pe toate functionarii. Si iar a ramas lupoaica fara gemeni. De fapt, doar cu gemenii de la Hutupan, care tocmai plecase in concediu. Printr-un noroc, arabul care turnase cele 100 de perechi in bronz avea dreptul de a turna si suveniruri in plastic. Cu miile. Cat timp a stat casierul la bai si apoi la specializare, in Germania, li s-au aratat grupurilor de turisti japonezi cati Romulusi si Remusi au poftit. Ii admirau, asa cum fac asiaticii "Oho, Unu, A-a-a, e-e-e, i-i-i, o-o-o, u-u-u!" si se repezeau la ambulanti sa cumpere sugari turnati in forme de silicon. La un moment dat, arabul s-a suparat si a oprit productia. Il furau angajatii si vindeau Romulusii si Remusii la preturi mici, pe sub mana.

Halal popor - a spus cu dispret arabul, cand si-a mutat afacerea in Bulgaria. Dar n-avea dreptate, fiindca Traiani si Decebali nu s-au furat niciodata. Si, slava Domnului, stau la indemana, in parcul din spatele primariei. De ce se fura Romulusi si Remusi, iar Traiani si Decebali nu e un mister. O explicatie ar fi totusi. A dat-o chiar domnul Hutupan: Nu se fura ca nu-s cu lupoaica. Romanul nu fura, romanul descompleteaza. Insa nici domnul Hutupan nu cunoaste in toate ascunzisurile ei firea nationala, dovada ca intr-o noapte a disparut si Traian. C-a fost gasit repede in curtea unui consilier, in rand cu niste pitici adusi din China, e alta poveste. Fapt e ca Decebal a ramas un timp singur, fara Traian, si parea oarecum stingherit.