“Rusia între două lumi”- argumente pentru un punct de vedere românesc

Joi, 27 ianuarie, la Fundaţia Europeană Titulescu a fost lansată cartea “U.R.S.S. a murit, trăiasă Rusia!”(*), a cărei autoare este Helene Carrere d’Encausse, membră a Academiei Franceze şi, din anul 2007, membră de onoare a Academiei Române. Moderatorul dezbaterii a fost domnul Ion Iliescu, autor al prefeţei ediţiei româneşti. Manifestarea a fost gândită, după cum spunea în cuvântul introductiv al reuniunii dr. George G. Potra, preşedintele executiv al Fundaţiei Europene Titulescu, ca o dezbatere deschisă, în cadrul căreia să se detaşeze “un punct de vedere românesc  asupra unei lucrări fundamentale, a unei monografii importante”. Iar punctele de vedere, susţinute de bogate şi solide argumentaţii, avansate în discuţii  de către foşti ambasadori, istorici şi analişti de politică externă, au reuşit să configureze un asemenea punct de vedere.

 Helene Carrere d’Encausse este un nume de referinţă în istoriografia franceză contemporană, având în portofoliu remarcabile contribuţii în studierea istoriei Rusiei. Sunt de menţionat:” L’Union Sovietique” du Lenine a Staline”(1972), “L’Empire eclate”( 1978); “Le Pouvoir confisque. Gouvernants et gouvernes en URSS”(1983); “La Roussie inacheve”(2000). Helene Carrere d’Encausse  este autoarea unor monografii despre personalităţi ale istoriei Rusiei: Ecaterina a II-a, Nicolae al II-lea, Alexandru al II-lea, dar şi lui V. I. Lenin sau lui I. V. Stalin. I se recunoaşte, în mod deosebit, autoarei, meritul că, în 1978, în cartea sa “L’Empirre eclate”, a prezis “sfârşitul URSS”. Pentru o corectă precizare a termenilor, trebuie menţionat că, încă în 1976, Emmanuel Todd făcuse o predicţie asemănătoare, iar, în “Le defi mondial”(1981), Jean Jacques Servan Schreiber a consacrat o pătrunzătoare analiză URSS - “imperiul minat” -, capitol care, în traducerea românească a cărţii (apărută în 1982), lipseşte.

  În varianta originală, cartea Helenei Carrere d’Encausse are titlul ”La Rousie entre deux mondes”, pe care autoarea l-a explicat în aceşti termeni: “Rusia, care a considerat totdeauna că este o ţară europeană, aprecia, în momentul prăbuşirii sistemului socialist, că ea este,  de asemenea, şi o ţară a Asiei.(...) De aici, a rezultat o lume hărţiuită între vocaţia sa europeană şi oportunităţile pe care i le oferă Asia.”(...)”Acum, Rusia se află în faţa unei decizii fundamentale: ea trebuie să aleagă între a se simţi cu adevărat asiatică sau să joace cartea asiatică rămânând, totodată, europeană.”  

După cum a remarcat în intervenţia prezentată în deschiderea discuţiilor Ion Iliescu lucrarea de faţă este consacrată proceselor care au urmat destrămării URSS, în 1991, respectiv epocii lui Boris Elţân şi, mai ales, perioadei marcate de personalitatea lui Vladimir Putin. Pentru o mai bună înţelegere a contextului istoric, Ion Iliescu a rememorat evenimente semnificative pentru perioada în care la conducerea URSS s-a aflat Mihail Gorbaciov, punând în evidenţă meritele incontestabile, dar şi limitele  inerentele ale ambiţiosului său proiect de reformare politică şi economică. O perioadă pe care a caracterizat-o, atât de sugestiv, caustica replică a poetului Evgheni Evtuşenko: ”Gorbaciov şi-a făcut iluzia că, prin Perestroika şi prin Glaznosti, va salva URSS”. Consecinţele acestui proiect, contradictoriu în esenţa sa, nu vor întîrzia să apară. Practic, destrămarea URSS au avut ca principale consecinţe:- distrugerea sistemului statal;-prăbuşirea economică; şi- pierderea statutului de putere mondială. La care s-a adăugat un alt element care, consideră Ion Iliescu, a fost prea puţin luat în discuţie:”Procesele ce au urmat destrămării URSS au produs un puternic şoc psihologic la nivelul mentalului colectiv al poporului rus”. Perioada Elţân este, la rândul ei, o perioadă complexă, în care se produce constituirea clasei oligarhilor şi se trasează liniile de acţiune ale binomului putere/oligarhi. Deopotrivă, ambiţios şi confuz, vizionar şi ezitant, Boris Elţân a avut, în aprecierea lui Ion Iliescu, “un moment de inspiraţie”, adică “alegerea urmaşului” în persoana lui Vladimir Putin. Un Vladimir Putin care îşi va afirma crezul politic în textul –program “Rusia- la graniţa dintre milenii”, publicat chiar în ziua în care a preluat demninatea supremă, 31 decembrie 1999. “Un discurs al adevărului şi al mobilizării celor pe care Vladimir Putin ţinea să îi convigă de faptul că el este omul potrivit pentru funcţia de preşedinte.”(Helene Carrere d’Encausse)

Analiza propusă de Ion Iliescu pentru perioada în care Vladmimir Putin s-a concentrat pe sesizarea marilor probleme cu care societatea rusă se confrunta, dar care nu întotdeauna şi-au găsit locul în programul liderului de la Kremlin: epuizarea demografică, dezagregarea spaţiului rusesc, bogaţia pusă sub controlul statului.  Pe fondul unei realităţi dureros resimţite - Rusia a pierdut un imperiu-, Vladimir Putin s-a aflat în situaţia de a prelua de la Occident, democraţia şi economia de piaţă şi, în acelaşi tip, a avut în atenţie noul obiectiv al Rusiei: promovarea propriului interes. Totul într-o lume care, în numai un sfert de veac a trecut prin trei configuraţii geoplitice: bipolaritate- unipolaritate- pluripolaritate. Aici se plasează ceea ce s-a numit “marele joc din Asia”, pe care l-a făcut în toţi aceşti ani, Rusia. O situaţie atât de problematică pe care Gr. Karasin a rezumat-o astfel: ”Din punct de vedere geopolitic, noi suntem o putere eurasiană. Dar, din punct de vedere istoric, ne-am întors mereu spre Vest.”

 În “era Putin”, apreciază Ion Iliescu, Rusia a revenit pe scena lumii, o lume post-occidentală, în care China şi Rusia vor avea o importanţă crescândă. Dar, Rusia nu mai este o super-putere, ci o entitate în BRIC (Brazilia- Rusia-India-China), acronim care desemnează ţările cu cele mai mari resurse naturale din lume. În aceeaşi ordine de idei, domnia sa şi-a exprimat rezerva faţă de posibilitatea refacerii unei politici bipolare de tipul Rusia-SUA, dat fiind faptul că, la scară globală, lucrurile se află în permanentă schimbare.

 Am reţinut, în context, consideraţiile pe care le-a avansat Ion Iliescu în ceea ce priveşte modul în care Rusia a fost percepută în cercurile politice şi diplomatice occidentale. Dacă, după dispariţia “sistemului mondial socialist”, acestea au manifestat deschidere şi interes pentru ţările respective, în schimb, după destrămarea URSS, noua Rusie a fost primită cu serioase reţineri. Astăzi, se întregistrează o abordare nouă:”În loc să ne temem de Rusia ar fi timpul să o înţelegem”.

 “La Bucureşti- a remarcat Ion Iliescu-, şeful statului îşi permite anumite aprecieri la adresa Rusiei, la adresa Chinei, în timp ce marii politicieni ai lumii privesc spre aceste ţări prin ceea ce reprezintă ele, ce au reprezentat în istorie, prin prisma evoluţiei internaţionale. Aceasta e diferenţa de calitate a înţelegerii şi analizării conceptelor”. 

  “Un glas al raţiunii, care nouă ne lipseşte!”- a conchis Ion Iliescu.